Despre Cutia cu teatru

La începutul acestui an, unul dintre cele mai active portaluri culturale, LiterNet, a lansat o nouă provocare virtuală, intitulată Cutia cu teatru. Proiectul completează secţiunile preexistente ale site-ului care găzduieşte o editură virtuală, un atelier, o agendă culturală, o galerie foto, cîteva destinaţii culturale. De cinci ani, Răzvan Penescu, redactor şi director de marketing, se ocupă de LiterNet, împreună cu o echipă inimoasă, de voluntari pasionaţi în egală măsură de internet şi de cultură, în condiţiile în care bugetul de care dispun e aproape de zero. LiterNet s-a clasat în 2006 pe locul 11 în topul Trafic.ro, Artă / Cultură, dar ţinteşte mai sus. De aceea, încearcă mereu să atragă noi categorii de internauţi.

La începutul anului, cum ziceam, a lansat Cutia cu teatru. E o interfaţă între autorii de texte dramatice şi cei care sînt interesaţi să le citească ori să le pună în scenă. Discuţia despre teatrul ca literatură şi teatrul ca spectacol e de dată veche, dar e la fel de actuală şi în prezent. Rămas în pagină, fie ea şi virtuală, cuvîntul teatral e neîmplinit. Pentru a căpăta viaţă, e nevoie de scenă, de rostire în lumina reflectoarelor. Abia acolo, pe scîndură, personajele prind contur. Nici scena nu poate exista în absenţa cuvintelor. Indiferent dacă acestea sînt foarte puţine ori nu transmit neapărat un mesaj lingvistic. Cutia cu teatru a LiterNet-ului asta îşi propune să realizeze: o bază de rezumate de piese de teatru româneşti şi străine. În cutie încap şi traduceri. Sînt chiar aşteptate. Comunicarea e astăzi mai importantă ca oricînd. În teatru, la fel. Piesele din Cutia cu teatru sînt prezentate sub forma unui sinopsis şi a unor detalii tehnice. Cei care sînt interesaţi de poveste, pot afla, la cerere, mai multe. LiterNet îi va pune în contact cu autorii, va intermedia întîlnirea dintre două «personaje» esenţiale ale artei teatrale: dramaturgul şi regizorul. Frecvent în relaţii antagonice, aceştia trebuie să muncească, totuşi împreună. Chiar şi atunci cînd se contestă unul pe celălalt. Cel dintîi regizor a fost, dintr-un punct de vedere, dramaturgul. Atunci cînd acesta gîndea didascaliile, cînd, însoţind trupele de teatru, se îngrijea de înscenarea propriului text. Începînd cu secolul trecut, regizorul a prins curaj, uzurpînd suveranitatea dramaturgului. Adesea, regizorii folosesc acum textul ca pretext, rescriu piese, reinventează contexte, personaje, situaţii dramatice. Cutia cu teatru îşi propune să-i reconcilieze. E un proiect salutar, de cursă lungă, care-şi aşteaptă competitorii.

(Articol preluat din Evenimentul, 23 ianuarie 2007)