Da, este interesant pavilionul brazilian, cel premiat, despre tehnica utilizării pământului bătut de către populațiile amazoniene, scop în care tot mobilierul interior al pavilionului era făcut din același material. Mult video, ca în toată bienala: nu știu dacă, vrând să vezi tot ce era filmat în toate pavilioanele, n-ai fi petrecut timpul până la următoarea, în 2025...
Foarte bun mi s-a părut, ca de obicei, pavilionul austriac, unde este expus un proiect local, de conectare a zonei Arsenale de Giardini printr-un traseu pietonal care ar permite utilizarea grădinilor și extrasezon de bienale. Primăria Veneției a dat o parte din Arsenal armatei și organizatorilor de bienale, ceea ce a suspendat proiectul, care ar fi trecut prin spatele pavilionului austriac. Austriecii au protestat, prin pavilionul propriu, împotriva blocării politice a acestui proiect de augmentare a spațiului public venezian. Protestează deopotrivă prin expoziție, dar și construind, simbolic, partea ce le-ar fi revenit, aferentă pavilionului propriu. Este povestea unui eșec, de parohialism local, denunțat de arhitecții austrieci, care nu vor să ia parte la el. Foarte tare: miză socială, bătălie pentru calitatea spațiului public, micro-inserție arhitecturală (este vorba despre un podeț peste un canal care trece prin spatele pavilionului și o scară circulară) sau acupunctură urbană? Toate la un loc, foarte expresiv și foarte puternic. Și pavilionul ăsta nu ia premiu, în schimb ia cel al UK, care e o glumiță corectă politic, cam în spiritul întregului.
Mi s-a părut potențial interesant pavilionul spaniol, despre arhitectura hranei, de la producție, stocare, vânzare, consum și evacuare (from craddle to grave, cum se spune acum), dar, poate, prea tehnic; provocator cel al Finlandei, cu buda ecologică fără apă: defecație și un strat de pământ, până se acoperă haznaua. Nu știu cât de ușor e să sapi în permafrost, dar văd că redescoperim buzile în fundul curții, din pricina cărora suntem judecați ca înapoiați (nu că nu am fi).