Toxic

S-au întâlnit în fața unei galerii. Mike venise ca de fiecare dată cu Eric. Lisa nu-l plăcea pe Eric. L-a sărutat pe Mike cu poftă, pe gură, poate și puțin exagerat, pentru a-l face pe Eric să-și dea ochii peste cap. Buzele lui Mike erau moi și avea un cercel în limbă, cu care îi lovea mereu dinții. Îmi place mult cum miroși, i-a spus. Îmi amintești de copilărie. Ea i-a zâmbit cu candoare, observând cu coada ochiului privirea lui Eric. Înțelegea acum că el planificase încă de atunci să scape de ea.

Își petreceau zilele plimbându-se pe la galerii sau căutând viniluri. Serile erau tot împreună, bând vin și uitându-se la filme vechi. Lisa îl cunoscuse pe Mike la un curs de istoria artei, într-o vacanță de vară. O fascinase aerul lui plăpând, slab fiind și cu pielea străvezie.

În ziua în care l-a întâlnit pentru prima dată, el citea ceva carte de filozofie, de care ea nu auzise.
- Elitist, i-a spus.

El a zâmbit și i-a explicat cum eul se poate intui pe sine.
- Interesant, a remarcat ea în timp ce-i observa pentru prima dată tatuajul de pe încheietură mâinii. Era un corb, cu aripile deschise.
- Semnifică ceva anume, l-a întrebat.
- Corbul? Înstrăinarea... Acum că spun asta cu voce tare, sună a clișeu.
- Te simți străin de lume sau te intuiești a fi un înstrăinat de lume?

Nu i-a răspuns atunci. A făcut-o, după câteva zile, când s-au întâlnit întâmplător într-un magazin cu haine second-hand.
- Nu știu dacă mă simt înstrăinat de lume sau de toate. Uneori îmi este frică de oameni, poate chiar și frică de viață. Mă aștept în orice clipă ca ceva rău să se întâmple.
- Ca de exemplu?
- Să-i pierd pe cei dragi. Ai mei călătoresc des. Fratele meu Eric îmi este mamă și tată, de cele mai multe ori. Adeseori, am gânduri ce mă sperie, cum că i-aș pierde. Și atunci devin străin de lume, chiar și de mine. Nu mai știu cine sunt. Cel care simte această frică sau cel ce e conștient că frica pe care o simte e poate prea puternică, chiar irațională.
- Te înțeleg. Asta simt și eu, fără a fi extrem de interesată de filozofie. Mai ales, de când am pierdut-o pe bunica, dar și de când m-am mutat aici. Poate de asta m-am și auto-exilat pe aici. Dar să nu devenim melodramatici! Vino cu mine să probez rochia asta!

L-a tras după ea într-una din cabine și s-a dezbrăcat cu dezinvoltură. Doar părul castaniu și lung îi acoperea acum sânii. Mike și-ar fi dorit să-și întoarcă privirea, însă a ales s-o privească, în timp ce ea fredona o melodie. După ce-a plătit rochia, a dispărut. A căutat-o prin apropierea magazinului, dar n-a fost chip s-o zărească, era plin de turiști. S-a tot gândit la ea în ziua aceea, dar și în următoarele. Îndrăzneală ei îl intriga. A întâlnit-o din nou, într-una din seri, la o petrecere ce-a avut loc în apartamentul unui prieten comun. A dansat singură, în fața balconului. A privit-o întreagă seară din capătul celălalt al apartamentului, Spre dimineață, s-a dus la ea și-a întrebat-o dacă și-ar dori să tragă un fum. Au fumat amândoi în balcon, nespunându-și mare lucru, Într-un final Lisa s-a lipit de el. Și-a strecurat mâinile reci sub tricoul lui, apoi l-a privit direct în ochi.
- Spune-mi ceva din cartea aia deșteaptă, i-a cerut, zâmbind ironic.
- Sunt conștient că palmele tale reci mă excita. Mai sunt conștient că tu ai făcut gestul acesta intenționat.
- Te deranjează?
- Nicidecum. Însă, nu înțeleg ce-ar vrea să semnifice.
- Nimic, i-a răspuns îmbufnată
- Și atunci?
- Probabil n-ai să mă crezi dar de când te-am cunoscut simt ca și cum mi-ar fi dor să te ating, chiar dacă nu te-am atins niciodată.
- Cum vine asta?, a întrebat-o cu un zâmbet în colț de gură.

Întrebarea lui a deranjat-o, pentru că și-a tras brusc mâinile și-a plecat în grabă. Îi părea rău pentru vorbele spuse. De fapt, și-ar fi dorit să-i spună că de fiecare dată când îi era aproape, simțea cum stomacul i se urcă în gât și nu avea putere să respire.

N-a avut însă curajul să-i spună toate astea, iar ea a fugit. A căutat-o ca un disperat până pe la prânz, prin cafenele, la bibliotecă, în parcul în care o vedea adesea citind. Până la urmă a hotărât să meargă acasă, să doarmă. Îi era somn și se simțea amețit. Aproape incapabil să mai gândească cum trebuie.

Locuia cu Eric, într-un apartament cu patru camere și terasă. Intrarea blocului era acoperită de crengile unui tei. Vara dormea cu geamul camerei deschis, tocmai pentru a se bucura de mirosul acestuia. În alte ocazii, ca aceasta, când se întorcea acasă după o noapte lungă, teiul îl trezea simțurile, precum o cafea neagră. A urcat scările în grabă, dorindu-și doar să-și facă un duș și să nu se mai gândească la noaptea trecută. De ultima treaptă s-a împiedicat și-a căzut. S-a lovit în cot și-a înjurat. Aproape i-au dat lacrimile de frustrare.

De cum a deschis ușa, i-a auzit râsul. Era primul lucru pe care-l remarcase la ea, în timpul școlii de vară. A găsit-o întinsă pe canapea, răzând la cele spuse de Eric, ce pregătea clătite. Totul părea ca într-un film. Nu înțelegea cum de ajunsese acolo sau de unde știa unde locuia, însă nu avea suficientă energie pentru a o întreba toate acestea. Așa că a preferat să se așeze lângă ea și s-a bucurat de cum a făcut-o pentru că pielea ei rece, din cauza aerului condiționat cel mai probabil, i s-a părut reconfortantă.
- Ce-i cu tine aici, a întrebat-o șoptit.
- Sper că este o surpriză plăcută, i-a răspuns ea, apoi i-a privit nedumerită roseața cotului.

A sărutat-o atunci, pentru prima dată, mai mult rezervat, apoi și-a așezat capul pe umerii ei și-a adormit. O auzea ca prin vis, râzând cu Eric, chiar flirtând. S-a simțit gelos, dar n-a avut putere să-și deschidă ochii. S-a trezit abia spre seară. În cameră era întuneric beznă. A vrut să se ridice și să-și toarne un pahar de apă, când a realizat că adormiseră toți trei pe canapea. A tras-o spre el și-a ținut-o strâns în brațe, apoi a readormit.

S-au trezit toți trei spre dimineață, când Eric a ieșit să alerge. De cum Eric a ieșit pe ușă, apartamentul s-a scufundat într-o tăcere profundă, de parcă amândoi se temeau să rostească un cuvânt, pentru că acesta ar fi putut distruge chimia ce lua naștere între ei. Au rămas așezați unul lângă celălalt pe canapea, apropiați, dar fără a se atinge.
- Îmi pare rău pentru ieri seară. Nu m-am exprimat corect. Uneori maschez ceea ce simt.
- Și ce simți, l-a întrebat proptindu-și fruntea în pieptul lui.

În loc de răspuns, Mike i-a sărutat gâtul, claviculele, brațele.

Din ziua aceea, au rămas împreună. La început s-au ținut de mână prin parcuri. Apoi s-au sărutat în librării. Au făcut dragoste. Au râs. Au citit cărți împreună. S-au certat. L-au tachinat pe Eric, pentru c-ar fi rece și incapabil să se atașeze de un suflet. Au lenevit pe canapea. Au stat cu orele întinși pe iarbă. Fiecare clipa și-o petreceau împreună, iar atunci când erau separați, își scriau bilete, își trimiteau mesaje de dor.
"Nu pot dormi fără tine"
"Când nu ești aici, îmi vine să plâng;
"Mă gândesc la tine".
"Îți port tricoul"

Eric începuse să se simtă neglijat, ca o a treia roată la căruță. Nu mai făcea nimic doar el cu Mike. Era mereu acolo, între ei. O simțea aproape și cu ochii închiși. Începuse să fie din ce în ce mai rece cu ea.
- Fata asta este mereu aici, i-a spus într-o zi lui frate-su. Nu te deranjează că petreceți fiecare clipă împreună?
- Mă bucură dragostea ei.
- Toxică...
- De ce toxică?
- Cum de ce? E mereu lângă tine. Chiar sunt curios cum va reacționă dacă nu-i vei răspunde într-o zi.

Nu l-a băgat în seamă pe Eric și-a ieșit afară. Era deja sfârșitul verii. Cerul era mai mult înnorat decât senin și bătea aproape zilnic vântul. Nu foarte departe de blocul în care locuiau s-a întâlnit cu o prietenă bună din liceu. Nu se mai văzuseră de ceva vreme. Maia era o fată caldă, timidă, despre care-și amintea doar cum încerca mereu cu blândețe să rezolve problemele celor din clasa lor. Cum amândoi aveau timp, au hotărât să meargă la o cafea în apropiere. A fost o întâlnire frumoasă. Au râs amintindu-și cu drag perioada liceului. L-a sfârșit s-au îmbrățișat și și-au promis că se vor revedea curând.

Atunci, de nicăieri, a apărut Lisa. N-a apucat să-i facă cunoștință cu Maia, pentru că aceasta se grăbea deja.
- Cine-i asta, l-a întrebat după câteva pași.
- Asta este o colegă din liceu, cu care m-am întâlnit întâmplător.
- Și-ai hotărât să ieși la cafea cu ea?
- Da, aveam ceva timp amândoi.
- Ieși la cafea cu toate fetele cu care te întâlnești?
- Ce sunt întrebările astea? Ies la cafea cu toată lumea, n-ai de ce să te superi.
- Te-am sunat de atâtea ori și nu mi-ai răspuns. Aveai motiv să nu-mi răspunzi?
- Cred c-am telefonul lăsat pe silent.
- L-ai dat intenționat pe silent, nu?
- Încetează, te rog, dă-mi voie să te sărut.

În clipa aceea Lisa i-a dat o palmă.
- N-ai de ce să mă săruți! N-am încredere în tine! O să-mi iau hainele și-am să plec.
- Fă cum vrei, putem vorbi mai târziu.
- Adică nu-ți pasă, nu? Nu-ți pasă dacă plec, nu-ți pasă dacă mâine de dimineața n-am să fiu lângă tine când te vei trezi. Nu-ți pasă de mine?
- În clipa asta nu-mi pasă!

Cuvintele lui Mike au făcut-o să plângă. L-a înjurat și-a fugit de lângă el. A început să se gândească că probabil Mike este îndrăgostit de fata aceea. O deranjase candoarea cu care o ținea în brațe când s-au despărțit. Toți bărbații rănesc, și-a spus. Toți îți vor răul. Nu pot să cred c-am avut încredere în el! Că m-am îndrăgostit. Sigur există un soi de relație între el și fata asta. De asta nici nu mi-a răspuns la telefon. Nu mi-a povestit niciodată de ea. Era o întâlnire, iar el mi-a ascuns-o. Un nenorocit care s-a prefăcut tot timpul.

A hotărât să-l sune pe Mike, dar cum acesta nu i-a răspuns, l-a mai sunat de zeci de ori. Și-a închipuit cum Mike a mers să se întâlnească din nou cu Maia, cum se va îndrăgosti de ea, dacă nu era deja. Cum va face dragoste cu ea și vor merge împreună în toate locurile pe care până atunci le vizitaseră împreună.

Toate aceste gânduri o tulburau. Inima îi bătea cu putere și-i venea să verse. A intrat în primul bar, pe care l-a întâlnit în cale și-a fugit direct la baie. Nu-i mai fusese de mult atât de rău. Dar știa, încă din copilăriei, că, la un moment dat, bărbații înșală. Sunt cruzi, te rănesc. Niște animale, îi spuseseră și mama și bunica, când taică-su le părăsise. Să fi avut 10 ani. Retrăia parcă acum momentul în care el și-a făcut bagajul și-a plecat. A îmbrățișat-o la plecare și i-a șoptit la ureche că maică-să era o nebună de legat și că va veni după ea. Dar n-a făcut-o niciodată. A rămas cu maică-sa care din nenorocit mincinos nu l-a mai scos. Toate aceste gânduri și amintiri făceau să se învârtă camera cu ea. S-a spălat pe față și-a încercat să se liniștească, dar nu putea. Îl ura.

În bar s-a întâlnit cu o cunoștință pe care o întâlnea adesea într-unul din cluburile cu care mergea cu Mike. Acesta i-a oferit o cafea pentru a se liniști. Nu i-a spus despre ce este vorba, dar el a intuit că e o poveste de dragoste și-a râs de ea.
- Voi, femeile, mereu suferiți din dragoste, a exclamat, făcând-o pe Lisa să zâmbească. O fată atât de frumoasă ca tine n-are voie să sufere. Orice bărbat și-ar dori să fie cu tine, să aibă grijă de tine. Ești sigur prea sensibilă și atunci ai nevoie de un bărbat căruia să-i pese cu adevărat. Nu te mai uita la telefon! Dacă nu-ți răspunde, sigur nu-i pasă! Iar, fată dragă, dacă nu-i pasă, e un nebun! Uite, dacă vrei să încerci, am ceva ce-ar putea să te facă să te simți mai bine. Măcar azi! Vei simți iubirea din interior și nu vei mai avea nevoie de ceilalți să te iubească.
- Despre ce vorbești, l-a întrebat?
- Despre nimic aparte. O pastilă mică și colorată.
- Ce fel de pastilă?
- Tu ia-o și dacă-ți place, mă suni. Ți-o las aici pe masă. Tu singură hotărăști dacă o iei sau nu. Ești fată mare, poți decide singură ce să simți. Îți las numărul meu de telefon, în caz că mai ai probleme de genul astă.

De cum acesta a plecat, a început să-l sune din nou pe Mike.
- Iubita, unde ești?
- Acum sunt iubita ta? Nu mi-a răspuns! Te-am sunat de atâtea ori.
- N-am știut cum să reacționez. Am avut nevoie de timp ca să mă gândesc la toate.
- La toate? Adică la noi? Vrei să ne despărțim? Știam eu că ai ceva cu curva aia.
- Cine-i curva aia?
- Aia cu care te-am văzut.
- Încetează! Mă refeream la noi, la ceva ce mi-a spus Eric azi.
- Despre noi?
- Da...
- Anume?
- C-am avea o iubire toxică. Simbiotică. Imposibil de susținut.
- Ce coincidență! Așa ai hotărât să ieși cu aia la masă?
- Tu glumești? Nu? Nu pot să continuu așa! Ești nebună!

A închis. L-a sunat din nou agitată. Îi tremurau mâinile. Începuse din nou să plângă. Acum își dorea să se răzbune pe el. Să-l rânească. A scotocit prin geantă după pastila primită. Nu înțelegea exact ce-ar fi putut să-i facă, dar spera doar să nu mai simtă ceea ce simțea. Trebuia să găsească o modalitate prin care să se răzbune pe el. Poate va ieși și ea cu un alt bărbat. Poate se va culca cu altul.

A luat pastila cu o gură de apă și-a început să meargă pe stradă, fără un scop anume. Își simțea bătăile inimii, iar o venă de la cap îi zvâcnea cu putere. Încet, încet s-a mai liniștit. A început chiar să fie ușor euforică. Culorile străzii o făceau să zâmbească. Orașul părea magic. A trecut printr-un parc. S-a uitat minute bune la niște lebede negre. I s-au părut sublime. În mod ciudat, acele lebede au făcut-o să realizeze că nu s-a simțit niciodată suficient de iubită. Avea mereu nevoie de mai mult, de cineva care s-o țină în brațe când dormea, de cineva pe care să sune când realiza ceva. Și totuși, de cele mai multe ori se simțea singură.
- Ce-i cu tine aici?

Pentru o clipă n-a realizat cine era, nici n-a auzit foarte bine vocea.

Atunci acel cineva a luat-o de mână.
- Ce-i cu tine aici?, a repetat.

Era Eric, care a luat-o în brațe și i-a spus c-o caută de când aflase de la Mike că s-au certat. În timp ce acesta îi vorbea, Lisa și-a amintit că el e cel ce le-a numit iubirea toxică, dar și toate momentele în care era sarcastic cu Mike, și-l numea un sensibilos. Mai mult decât toate acestea, și-a amintit că era cel mai important om de viața lui Mike. Și atunci avea să-l rănească. Trebuia să-l învețe o lecție. Să-i învețe o lecție.