Auzi, băăă, cap de frișcă, eu muncesc de dimineața până seara, îmi rup cârca la sală, am grijă la igienă, dorm opt ore pe noapte, mănânc sănătos, nu beau, nu fumez, îmi văd de treaba mea și tu? Carne din carnea mea, sânge din sângele meu, ce te-ai gândit, să te faci mare pe barba mea? Păi nu-ți bag eu unghia-n gât, nu te strivesc eu pe tine, albinosule? Nu te mai inflama atâta la mine că te tai cu lama, îți rup capu' între degete, te sugrum cu sânge rece, băi avortonule. Hai, țâști de-aici. Ahhh, nu pe oglindă.
Monica Bologa
N-ar fi trebuit să beau. De la căminul cultural spre casă am mers pe întuneric, cam pe șapte cărări. Am alunecat de câteva ori și-n șanț. Dar eu, gagică mișto, m-am ridicat, m-am scuturat, și-am mers mai departe, sughițând. Imediat ce am intrat pe poartă, m-a trăznit o palmă peste ceafă. Te-am crescut, te-am trimis la școală, și tu-mi vii beată acasă? Te nenorocesc, pramatie, că din mine-ai ieșit. Nu mai da, tanti Geta, că io am ieșit din mama. Fata matale a mai rămas la bal. Iartă-mă, hâc, am greșit poarta.
Florentina Ghițescu
Aștepta momentul să îl țină în brațe din clipa în care a aflat că e însărcinată. Era un copil dorit, un copil prețios cum se zice în limbajul de specialitate. Făcut spre a doua tinerețe, după multe tratamente. Și acum universul ei s-a prăbușit. Nu se poate face nimic, îl întreba pe colegul ei oftalmolog. Din păcate o să orbească mai devreme de vârsta de un an. A ajuns acasă, a deschis toate geamurile, a luat copilul în brațe. Demult nu mai fusese o iarnă așa grea. Au fost îngropați împreună.
