Ținu pept strașnic cât se căzni ziua să fie de lungă, dară sleit de foarțe, Ivan se prăbuși ca o păpușe boțită din cârpe, chiar în cuibul unde sălășluia balaurele. Taumaturgele-și tropăia picioroange de cal precum albușul oului renașterii. Copite încălțate cu potcoave neobosite veac, pe care cine alt i le prosforase mai an. Dintr-o scosătură de sabie stăpânele raniței încântate scurtă de cap balaurele pestrițu, stropșind sângele veninos în juriu-i. Cel mai greu la înăbușire sunt propriii demoni.
Carmen Tot
Înainte cu 7 zile de sărbătoarea sacră a jertfei mielului lui Dumnezeu, oaia începu să nu-și mai alăpteze mielul. I se umflase ugerul de lapte, începea să își sfarme burta cu copitele, dar nu-l mai alăptă. Bicisnico, ocăra ciobanul, ce-o să vând de paști, ce-o să pună oamenii pe masă? Dar ea nu mai auzea, hotărâse că mielul lui dumnezeu nu va trece prin cuțit, atâta timp cât ea va mai fi vie. În ceasul morții lui, oaia închise ochii încet, cu mielul cel fraged lipit de ea, fără să strige: Dumnezeule, cui ne lași?
Grigore Vieru
De când ai apărut tu, lucrurile s-au complicat. La început îmi plăcea îndrăzneala ta, dar ai stricat toate prieteniile mele, m-ai făcut să mă cert cu colegii, am rămas singur. Îmi repeți mereu că ai venit să mă salvezi, că munceam triplu, că profitau toți de mine, că eram în pragul epuizării. Te-am creat ca să mă ajuți, dar mai rău m-ai încurcat. E timpul să te ucid, să-mi fac o altă personalitate mai diplomată. Nu pot să te mai țin, în trei ar fi prea mare înghesuială.
