Cum ți-e scris - Destin

Citiți un fragment din această carte aici.


Puține scriitoare reușesc să vorbească despre suferință și dezamăgire așa cum o face Zeruya Shalev. Sau despre maternitate. Despre adulter și divorț. Sau despre cupluri care se îndepărtează și despre familii se destramă.

De când am descoperit-o cu Soți și soții (traducere de Ioana Petridean, Polirom, 2012) am citit toate cărțile Zeruyei Shalev. Atunci când n-a existat traducerea în română, am citit versiunea în limba engleză. Găsesc în toate eroinele sale ceva profund familiar, cu care mă identific și care mă emoționează teribil.

Așa s-a întâmplat și cu Destin, roman publicat de autoare în anul 2021 și tradus din limba ebraică de Ioana Petridean, la editura Humanitas Fiction.

Atara are aproape 50 de ani și este arhitect restaurator în Haifa. Este soția lui Alex, mama lui Abigail și a lui Eden, și fiica defunctului profesor Menahem Rubin. Cu care n-a avut o relație prea grozavă.

Rahel are 90 de ani, este văduvă și are doi fii pe care nu-i vede foarte des. Locuiește singură într-un apartament modest din Ierusalim. În tinerețe, a făcut parte din Lehi, grupul paramilitar radical înființat în 1940, care se lupta cu guvernarea britanică din Palestina, pentru că aceasta limitase drastic imigrația evreilor europeni, rămași astfel captivi în fața monstruozității naziste. Între 1941 și 1948, organizația a comis numeroase atentate împotriva ocupației britanice și a fost desființată de guvernul israelian în momentul constituirii armatei statului. În anul 1980, numele mișcării a fost totuși reabilitat, iar în prezent există o Medalie Lehi, care le-a răsplătit veteranilor eforturile depuse pentru independența Israelului.

Acțiunea romanului Destin se petrece în prezent, iar activitatea subversivă a grupului Lehi este adusă la cunoștința cititorului prin intermediul amintirilor lui Rahel. Acesta este și punctul de pornire al cărții, pentru că în tinerețea lor, Rahel și tatăl Atarei, Manu (Menahem) au fost membri ai Lehi, dar și soț și soție. O căsătorie destrămată misterios după numai un an, despre care nici unul dintre ei n-a dorit apoi să mai vorbească. Și pe care au ținut-o secretă, până când Atara află despre ea și o caută pe Rahel să-i ceară amănunte.

Romanul Destin este povestea acestor două femei, aflate în etape de viață diferite. Pe amândouă le leagă un moment din trecut. În plus, amândouă au inițial vanitatea să creadă că poți să-ți iei soarta în mâini și să o modelezi după cum dorești. Rahel a crescut cu ideea că e un privilegiu să te sacrifici cu trup și suflet pentru țară. Și Atara crede în sacrificiu, mai ales atunci când vine vorba despre copiii ei. Însă în viața lor apare o greșeală, o decizie, un fapt banal. O scrisoare dusă la destinatar, sau o călătorie continuată din încăpățânare. Un punct după care nimic nu mai e la fel. Iar alegerile nu mai sunt posibile.

Viețile celor două femei și ale familiilor lor se derulează în cadrul mai larg al vieții în Israel. Există în roman și o critică a unei clase politice contemporane "mincinoase și corupte", dar și a incapacității acestei țări de a-și croi un viitor, despre care autoarea scrie că se zbate mereu între fanatism religios și violență, arme și război. Exact așa cum spune și Ludmila Ulițkaia în romanul său Daniel Stein, traducător.

Cititorul va întâlni în Destin și câteva povești și pilde din Biblie, și nu e de mirare, dacă ne gândim că Zeruya Shalev are un master în studii biblice. Însă ea declară că a ales acest domeniu nu dintr-o pornire religioasă, ci pentru că i s-a părut mereu că este o sursă importantă pentru cărțile sale și că, de fapt, textele biblice sunt în primul rând literatură. Toate aceste pilde și povestiri sunt privite însă cu ironie sau iritare de către Atara și Rahel, tocmai pentru a arăta că în prezent ele nu mai pot fi considerate sursă de consolare, pentru că în trecut au produs mult prea multă suferință.

"Fiecare dintre noi stă cu picioarele într-o groapă în care i se scurge propriul sânge", spune la un moment dat Rahel, citând din poetul de origine poloneză Nathan Alterman.

Dincolo de acest cadru istoric și politic, romanul Destin este însă în primul rând o carte despre relații. Despre relațiile dintre soți, dar și dintre părinți și copii. Despre incapacitatea de a ne înțelege unul pe celălalt și despre imperfecțiunea iubirii. Despre cuvinte nerostite care dor. Despre remușcări și regrete. Există familii fericite? Dacă aș fi ales altfel, viața ar fi fost mai bună? Destin nu vine cu răspunsuri, ci formulează foarte multe întrebări. La care îți cauți propriile rezolvări după ce lectura s-a terminat.

Citiți un fragment din această carte aici.