Despre adevăr - un festival

Clasa a noua, prietena mea cea mai bună și cu mine suntem pline de ură, nu suportăm că trăim în secolul 21, nu suntem de acord că trăim în România, ne cumpărăm ochelari de soare demodați, visăm să mergem singure în Vamă și credem foarte tare în Janis Joplin. Căutăm poze de la Woodstock și le postăm pe facebook, avem în căști o muzică pe care la radioul școlii nu o pune nimeni, visăm la o altfel de lume, mai lină, mai liberă, mai dezbrăcată.

Facultate, UNATC, la secția regie e un student ciudat, un tip pe nume Mircea, merg să-i văd examenul, joacă doi colegi de-ai mei, super talentați, Ioana și Visarion, Un tramvai numit dorință, sunt invidioasă, nu știu pe cine, Mircea e un tip inteligent, îmi rămâne în cap examenul.

Pierd urma.

2023, pe balcon la Ramona, Denis îmi zice să-i scriu lui Mircea dacă vreau să vin și eu cu ei la BZM. Ce e BZM? Eu n-am mai fost. E copilul lui Mircea. Ok, îi scriu. Sami, tu vii? Da. Mergem. Theodor, Vlad și cu Denis pun muzică la BZM, la petrecerile de după concerte. Garda veche. Ne amintim de vremurile în care eram studenți. Mă simt mai puțin singură decât de obicei.

Ajung la Buzău și Mircea mă primește la el în birou, în Vila Albatros, proaspăt renovată prin muncă și nerv și ambiție, suflul unor oameni care muncesc enorm pentru a crea un festival excepțional, "un festival cu bun gust pentru oameni de bun simț".

Le-am scris tuturor prietenilor mei că la anul ne organizăm și mergem gașcă mare la BZM.

Conacul și grădina Marghiloman din Buzău este un nucleu de oameni care au crezut și ei cândva în Janis Joplin. Sau Jimi Hendrix. Sau Joan Baez. Sau The Doors. Led Zeppelin. The Who. Richie Havens. Santana. Bob Dylan. Jefferson Airplane. Joe Cocker. Sha Na Na....................

.............
...
.

BZM este festivalul din visurile adolescentei răzvrătite. Sau poate nu este, încă, dar poate fi, are tot dreptul să fie. Am încredere deoarece am asistat la evenimentul-Mircea, stând, patru zile, în preajma omului-Mircea.

M-am pierdut de multe ori pe drum și m-am rușinat de multe ori de idealismul strâns ca o carne roșie în stomacul meu, m-am rușinat și m-am gândit că sunt naivă, că sunt snoabă, elitistă degeaba, m-am gândit să mă dau în rând cu lumea prin gândire și acțiuni. Nu. Nu. Mircea luptă împotriva a tot ce e mai grotesc, vulgar, criminal de inuman și anormal. El a construit o micro-lume normală în lumea noastră anormală și s-a folosit de resursele ei. A adus armonie și dragoste și idealuri și intelect și a adus muzică bună, concerte dezarmant de frumoase și oameni-oameni, timp de patru zile, care să vibreze toți deodată, ca-ntr-o liturghie rock în aer liber. Iar în tot acest timp, în jur, dincolo de cupola invizibilă care ne proteja pe noi, se petreceau obișnuitele dezastre, atrocități, infidelități, cenzuri, trădări și spălări de bani, compromisuri și divagări de rutină. Dar pe noi nu ne-au atins.

Am văzut părinți și copii, adolescenți fără părinți, părinți fără copii, cupluri care n-au copii, femei, bărbați, fete și băieți, persoane de toate felurile, roz în cap, rași în cap, slabi, grași, fericiți, nostalgici, un bărbat cu suport din acela fără de care nu se poate deplasa, cu tricou Iron Maiden, o fetiță foaaaaaaarte mică și roz, două tinere îndrăgostite una de cealaltă, niște proaspăt căsătoriți, un proaspăt părăsit, prietenii mei, necunoscuții mei, toți vibrând pe aceeași muzică.

În fiecare zi, trupe românești, trupe de artiști care n-au renunțat nicio clipă la visul adolescentului răzvrătit, urcau pe scenă și își cântau forța, durerea, agonia, extazul, iubirea. Stăteam în public și mă simțeam copleșită de Alternosfera. Sau The Mono Jacks. Sau Om La Lună. Sau Dora Gaitanovici. Sau Vița de Vie. Sau The Kryptonite Sparks. Delia. E-An-Na. Domino. Amadeus. Eyedrops. Via Dacă. Stema. Maria Grosaru. Chat Kalo. Chiar și Subcarpați. Chiar dacă aceștia din urmă au ținut neapărat să amintească la microfon că suntem cam puțini. Da. Oamenii de bun simț sunt cam puțini. Dar sunt. Și se strâng. Și la anul se vor strânge și mai mulți.

Când m-am întors acasă, mi-am controlat sufletul singuratic. Era mai puțin singur.