Poem tonic

Trupul meu frige de undeva din interior unde veșnic absorb soarele
...frige frige frige frige frige

O întreb pe Mara dacă am febră. Ea îmi oferă gura sa de căpșună, cercetându-mi fruntea. Nu am febră. Atâta tot că sunt un nucleu al căldurii. Îmi arde și sângele, îmi arde și capul, îmi arde pielea bronzată.

Mă dezbrăcasem de față cu.... și i-am arătat urma de la bikini. Trecerea bruscă de la pielea albă la pielea cafenie. Și încă nu destul de cafenie, dar trecerea destul de bruscă și.......
....... nu-mi doream decât să fiu iubită trupește, dar așa cum trebuie. Și n-a fost să fie.

Cobor treptele spre nisip și port în ceafă bazaconii, conversații mărunte. Simt că mi s-a vorbit prea mult direct în ureche. Îmi doresc să îmi pipăi fiecare gând propriu cu grijă. Și
... iar se iau ăștia de mine că citesc prea mult. Trăim vremuri în care se iau de tine dacă citești prea mult. Repet. Trăim vremuri în care fac mișto de tine sau fac pe terapeuții cu tine dacă stai prea mult cu nasu' în carte.
Ca și cum eu n-am timp să trăiesc.
Serios?
Ca și cum nu e normal să mă preocupe și să mă doară lucruri mărețe.
Încă nu s-au prins că eu sunt un tezaur. Că ar trebui să mă ocrotească.
...................................................................

Murdar e cine te aștepți mai puțin, uneori.
Când m-am aruncat în mare, noaptea, fără să știe nimeni, complet goală, nu îmi era nici frică, nici frig. Eu ziceam Tatăl Nostru pe sub valuri. Nu zic că de asta nu m-am înecat. Eu sunt o înotătoare foarte bună. Excelentă. Când eram copil, am salvat un alt copil de la înec. Eu sunt o înotătoare foarte bună. Doar că uneori mă tem. Zicând Tatăl Nostru nu mă mai tem. Mă întăresc. Și mă depărtez de cele lumești printr-un simplu ritual al cuvintelor rostite solemn. Suport mai ușor bătaia de joc a tuturora asupra ființei mele. Trăim vremuri în care își bat joc de tine dacă te preocupă chestiuni ce țin de filosofie, conduită, artă.
... da, am un comportament bătrânicios. Asta după ce am păcătuit mult................. nu-mi doream decât să fiu iubită trupește așa cum trebuie.
...și n-a fost să fie.

Aș vrea să pot gândi limpede înainte să o iau razna de tot și să nu mai visez, în aceeași repriză de somn, și mult sex, și moartea................. despre care nu pot vorbi.
E ciudat.
Numai cu marea mai pot comunica.
.... și sunt extrem de nervoasă.

Să povestesc ceva: fratele meu și cu mine suntem fani Fără Zahăr de mici și știm toate versurile din cântecelele lor........ mai ales de Bobo, se înțelege, că eu eram îndrăgostită așa cum sunt toate fetițele îndrăgostite de un băiat mai mare care e neapărat brunet și creț. Și acum scriu asta știind că se poate ca el să afle asta pentru că Bobo mi-a spus acum câteva zile că mă citește și eu am crezut că nu mai am respirație fiindcă fetița aceea mică care știa toate acordurile cântecelelor Fără Zahăr s-a trezit la viață în stomac și a început să alerge.......... cercurile imense din pajiștea sufletului meu. Mie încă nu îmi vine să cred că a fost real.
......... mi-am uitat viața. Ce a fost real?
Cred că nimic din ce am trăit nu a fost real. Aș vrea să fiu mai traumatizată de toate relele, dar nu sunt. Sunt chiar nesimțită. M-am regenerat ca Wolverine. E incredibil. Poate că dacă aș fi din nou la pământ...................
..... m-ar asculta cu urechea cu care se ascultă, nu cu urechea pe care o dăruiești ca bijuterie.

Pierd vremea căci nu pun în aplicare ce am în cap. Am visat un întreg Unchiul Vanea. Știu și cu cine, știu și cum, știu atmosfera, știu și muzica, știu și de ce. Dar nu pot să pun în aplicare. N-am banii necesari, n-am influența necesară, n-am relațiile necesare și........ evident nu i-o sug cui trebuie. Poate ar trebui să o sug cui trebuie ca să îmi pun în aplicare visurile care devin vise... care mă bântuie în somn de atâta dorință de a se naște. Sunt mama multor visuri și vise nenăscute. Visuri și vise avortate. Visuri-fetus mort și vise-fetus mort..............
.... în continuare văd și simt mult sânge. Fără voia mea. Nu mă deranjează. Dar e fără voia mea.

Să dau la regie?