O scrisoare către tine

Am observat ceva uimitor, o chestiune care îmi face plăcere: de când m-am despărțit de alcool, am devenit mult mai curajoasă. E paradoxal? Nu știu. Dar intru în mare cu totul altfel, acum. Înainte mă lingușeam pe lângă dânsa precum un câine prost, îi adulmecam temperatura, călăream cu talpa valurile mici și mă aruncam cu greu în brațele sale. Îmi era teamă să-mi fie frig. Acum merg liniștită, trecând prin nisipul fierbinte și neocolind nicio secundă. Merg tot înainte, fără ezitare, iar marea mă primește în ea, ca o femeie satisfăcută de ritmul pașilor mei siguri și direcți.

Azi noapte, am visat drumul pe care l-am parcurs cu fratele meu, desenând o rană pe hartă prin Saint-Jean-Cap-Ferrat, de la Villa Ephrussi de Rothchild până pe strada Jean Cocteau și, mai apoi, aruncându-ne într-o aventură necunoscută, mângâind o parte din cap, de la Far și până la Plage de Passable. Pe jos. Prin soare. Ne-am și scăldat. A fost uimitor.

Ce mai e uimitor e că voi păstra întotdeauna această amintire, atât de vie, și îmi va însenina mințile oricând mă voi agăța de ea. Și dacă voi mai ajunge vreodată acolo, mă voi simți ca la mine acasă. Fiindcă n-am rădăcini niciunde, prind rădăcini foarte repede oriunde. Și astfel, orice loc nou, străin pe care îl vizitez, devine al meu, căci îl cuceresc prin faptul că-l cunosc foarte repede, devin una cu locul, mi-l însușesc și nu mă pot pierde niciodată. Toate orașele în care am călcat și pe care le păstrez vii în memorie, îmi aparțin. Sunt suverana locurilor pe care le iubesc și care m-au făcut fericită.

Sunt o mică femeie de foc, subțire ca pânza de păianjen, dar cu coapse, mă întind precum o pisică enormă și casc sub cerul senin, pe nisip, lângă mare, mă bronzez cu nerușinare, foarte rapid și frumos, aștept să-mi potolesc setea de gânduri erotice, deșeuri ale imaginației mele explozive, pentru a face loc unor idei la care lucrez de multă vreme. Trebuie și am nevoie! să nasc un spectacol. Scris de mine, regizat de mine, în care să joc; un tur de forță în care mă folosesc de toate mijloacele de expresie ale unui actor complet, un univers psihologic pe model cehovian, fără emoții artificiale, lavaliere, televizoare, căcaturi de astea care mă încurcă momentan, ceva... curat, cu metafore ingenioase, simplu, adevărat, dureros, inteligent... în afara oricărui pericol și departe de parade, departe de nou, dar și de vechi, ceva atemporal, fără să fie prea vag, prea simbolic, ceva concret, dar ideal, ceva minunat, fără cusur, ceva uman, nu teoretic, ci viu, sensibil, fără a fi lamentabil și patetic, plin de umor... Teatrul la care visez eu...

Chiar nu știu ce să mă mai fac.

Sunt cel mai leneș, profund leneș om pe care îl cunosc. Cel mai răsfățat, cel mai ipocrit, cel mai mândru, cel mai jalnic, cel mai imatur, cel mai malefic om pe care îl cunosc. Dar și cel mai isteț.

Cu cât cresc, cu atât mă liniștesc. Am trăit din toate, ce mi se mai poate întâmpla? În materie de amor, pot să predau la universitate. În materie de prietenie, trădări, intimități, relații în genere... pot să țin conferințe lungi. Ura? Spurcat și nobil sentiment. Dacă m-aș bate cu îngerii, le-aș umfla boturile.

Nu știi niciodată dacă e bine să dezmierzi un câine vagabond. Nu știi niciodată când poți să rămâi fără o mână.

Sângele e cel mai clar motiv, e singurul motiv care ne-a mai rămas! nouă, indivizilor mistici. Și singuratici, de fapt.

Las mulți oameni să se apropie de mine. Fiecare dintre ei este un univers interesant și care merită explorat. Fiecare om pe care îl las să se apropie de mine este esența inspirației unor noi alter-ego-uri; fiecare om este un potențial personaj pe care să-l distrug sistematic până la stadiul de cenușă, de fetus incomplet, de avorton, de nucleu infim al unui corp desfigurat și inutil pentru lumea reală, dar absolut util pentru un rol în lumea mea. Lumea mea. Lumea mea întreagă și nebună. Dacă nu m-aș putea refugia în lumea mea, în capul meu în care mă simt atât de confortabil.......... i-aș fi lăsat îndoliați pe ai mei...... de foarte multă vreme.

Eu trăiesc numai pentru că pot să fug oricând înapoi în mine însămi. Mulțumesc pentru imaginație. Iluzie. Deziluzie. Fantome. Mulțumesc pentru fantome.