Votul media-nominal, Kanal D(e ce?) şi PR-ul ca hărţuire sexuală (un bileţel)

Am lipsit trei săptămîni din ţară şi nu mi-am făcut ghetele nici măcar o singură dată: claritatea imaginii, curăţenia reflectării se manifestă, în Occident, începînd de la acest nivel umil, invizibil.

Am plecat pe povestea "bileţelului roz" şi m-am întors pe aceea a "scrisorii celor 50 de intelectuali" care, toţi, par a nu se mobiliza decît pentru a fi numiţi cît mai repede ambasadori şi a-şi arăta mulţumiţi burţile, zi de zi, la televizor (asemeni lui Cătălin Avramescu, zilele trecute, la Realitatea TV). Atîta lipsă de demnitate şi de libertate, de autonomie specifică, de graţie este greu suportabilă: blochează totul. Viaţa publică românească se desfăşoară parcă la nivelul simbolic al unei parabole cu copii sîngeroşi: direct, literal metaforic.

Am regăsit Bucureştiul plin de panouri cu grămezi de "vedete" media, adunate cu toptanul pe grămada fecală de bani a unei noi televiziuni "generaliste" de divertisment. Scîrbos!

Apoi am adormit (din ce în ce mai greu) ascultînd despicîndu-se firul în patru cu privire la votul uninominal, de parcă în România singura modalitate de a fi şi de a te face cunoscut n-ar fi tocmai populismul mediatic. Vom avea un parlament foarte curat, plin de Băseşti, de Vadimi şi de Becali (numele acestuia din urmă avînd, nu întîmplător, deja formă de plural, fiind parcă din start sortit multiplicării la infinit).

În sfîrşit, săptămîna trecută, o bună prietenă mi-a povestit, amuzat-revoltată, cum s-a desfăşurat un interviu de angajare pe un post de răspundere PR la firma (de care din cînd în cînd am mai auzit) Forum Invest. Întrebările-cheie care i s-au pus au fost două: 1) "Faceţi dragoste?" şi 2) "Cum aţi reacţiona dacă un client sau un partener de afaceri al trustului v-ar pişca de fund?"

Întrebare (de răspuns): în România, PR-ul este conceput ca un serviciu de animatoare, iar relaţiile de afaceri pot include în mod licit hărţuirea sexuală ca "lubrifiant" al afacerilor? O femeie, angajată într-un astfel de post, trebuie să "facă frumos" şi să accepte orice măgărie, orice avans spre binele firmei?

Dacă aşa se fac afaceri în România, dacă aşa se face politică în România, dacă aşa se face televiziune în România, dacă aşa se comportă şi arată intelectualii români, mă pot declara deja în exil şi, ca simplă prezenţă ocazională, în vizită. Altfel mă sufoc. Murim toţi ca bietul Gheorghe Crăciun, care nu de ficat a murit, ci de pe urma societăţii brutale, groteşti în care a trebuit să trăiască.

Singura poveste curată, sănătoasă mi se pare a fi, în acest context, divorţul lui Petre Roman. Căci într-o formă sau alta de divorţ faţă de această lume odioasă ar trebui să trăim cu toţii. Şi aşa, de fapt, şi trăim, dar ne-am obişnuit cu dragostea cu de-a sila, eros social pervers, continuator firesc al violului istoric mereu fondator care ne dă, la nesfîrşit, naştere, reproducîndu-ne gata epuizaţi.