Există lucruri (multe, uneori prea multe, din ce în ce mai multe) moral false, chiar dacă adevărat faptic: chiar dacă "așa e", nu trebuie să fie așa. Nu logic, nu faptic (onto-logic), ci moral false. Morala, ca morală (tocmai) trebuie să bată, să prevaleze întotdeauna asupra logicului și factualului, care, fals descriptiv, de fapt normativ, sînt folosite atunci ca șantaj: "dacă așa e, (înseamnă - fals logic, inducție torsionată și "torționată" în deducție - că) așa trebuie să fie". Păi nu, tocmai! Tocmai pentru că anumite lucruri "așa sînt", ele nu trebuie să fie "așa". Doar moralul, nu onto-logicul, trebuie să fie (meta-) (arhi-) normativ. Nu tot timpul, nu oricînd, ci tocmai atunci cînd - semn-semnal-simtom de situație-boală - fapticul, onto-logicul sînt impuse normativ, ele trebuie combătute moral-contra-normativ. Adversativ. Cînd realitatea e predicată și propovăduită ca ideal așa-zicînd deja atins, împlinit, realizat, atunci e semnul și semnalul de falsă normativitate care trebuie combătută cu singura normativitate uman acceptabilă, cea morală. "Așa e" și "așa trebuie să fie" nu trebuie lăsate să facă front, să se unifice, să se alieze și alinieze, ele trebuie despărțite, rupte, disjunse moral-normativ.
Nu totdeauna, firește, ci cînd (tocmai cînd) apare o discrepanță, o tensiune disruptivă între senzația de realitate și (în-)"cîntarea realității", sau cînd aceasta "pute" tocmai pentru că, știind ea însăși că "pute", "puțindu-și" sieși, se îmbățoșează și este (se arată, se proclamă, defilează ca) prea încîntată de sine și pretinde să te oblige și pe tine s-o cînți, s-o "șantezi". Cînd realitatea "cîntă" și cere cor, ceva pute: ea însăși.
Nu totdeauna, firește, ci cînd (tocmai cînd) apare o discrepanță, o tensiune disruptivă între senzația de realitate și (în-)"cîntarea realității", sau cînd aceasta "pute" tocmai pentru că, știind ea însăși că "pute", "puțindu-și" sieși, se îmbățoșează și este (se arată, se proclamă, defilează ca) prea încîntată de sine și pretinde să te oblige și pe tine s-o cînți, s-o "șantezi". Cînd realitatea "cîntă" și cere cor, ceva pute: ea însăși.