Alb (II)

Prin urmare, o lege comprehensivă de răcorire a orașelor noastre nu cred că se va face curând, în ciuda evidențelor. Oricum, nu ar fi eficientă doar prin impunerea culorii albe.

Dar cum ar trebui să fie o astfel de lege? La nivel urbanistic, continuitatea benzilor verzi între parcuri, dublate de terase și fațade verzi și suprafețe fotovoltaice și / sau eoliene; suprafețe de umbră, nu de gazon netuns sau buruieni, ca acum; prezența suprafețelor de apă, secțiuni stradale care să favorizeze umbra și secțiuni de construcții care să îngăduie retrageri la parter, pe sub colonade, de asemenea în măsură să îngăduie umbrirea trotuarelor. La nivelul locuințelor colective, apartamente cu orientare dublă, pe cât posibil opozabilă, astfel încât diferența dintre însorire și umbră să permită circulația aerului.

Se pot imagina case ale scărilor cu funcție de turn de vânt, ca în arhitectura vernaculară arabă și egipteană. Aici, în Egipt, marele arhitect Hassan Fathi a utilizat multe astfel de soluții vernaculare în casele sale din Noua Gurna. Scopul este de a crea zone de umbră și prispele, respectiv cerdacele caselor de la noi, aveau acest rol, de a umbri fațadele dinspre sud vara, lăsând lumină suficientă iarna, când soarele bate mai oblic, să pătrundă prin ferestrele mici. Dimpotrivă, fațada nordică era protejată fie prin spații gospodărești, care creau o pernă de aer protectoare, fie prin stocarea lemnelor de foc, cu același rol.

Un spațiu cu dublă orientare se ventilează și, deci, se răcorește în chip natural. Dacă le mai adăugăm caselor noastre urbane, precum caselor rurale din Bărăgan, câte o boltă de viță, nu doar că primim înapoi dorita umbră, ci și strugurii care, toamna, se retrag în vin și, apoi, în tescovină, lăsând lumina de toamnă să suplinească temperaturile mai scăzute. Pentru rigoriști, nu e nevoie să fie viță de vie, deși nimic nu egalează străvezimea boabei de strugure, privită în lumina toamnei; sunt nenumărate alte plante menite să dea umbră, de la Mâna Maicii Domnului la trandafiri cățărători.

Am scris asemenea lucruri simplu de făcut în propunerile pentru București la câteva ediții de alegeri locale, e drept că pentru echipe pierzătoare. Domnul Orban avea, în schimb, în loc de soluții, niște perspective făcute pe computer de vreun student fomist, care ar fi urmat să ia ochii bucureștenilor; nu i-au luat. Dar aceste câteva idei, plus multe altele, căci nu numai tema umbrei lipsește în București, ci o întreagă, necesară, reorganizare administrativ teritorială a Bucureștilor înșiși plus hinterlandul care ne hrănește, pot sta, dacă nu la temelia unui regulament local de urbanism și arhitectură, precum cel care se elaborează la UAUIM, de vreo trei primari încoace, măcar ca o anexă privitoare la cum trebuie gândit un oraș sufocat într-o climă din ce în ce mai extremă...