Ele sunt, dacă adăugăm și rotonda de la Geoagiu, nu numai printre cele mai vechi (exceptând Dobrogea), cel puțin una dintre ele fiind considerată cea mai veche biserică încă în uz (Densuș), ci și printre cele mai simple în alcătuirea lor volumetrică. Amintesc de arhitectura romanică, aproximativ aceeași din Catalonia până în orientul creștin, a bisericii creștine una și nedespărțite.
De altfel, cred că nu ajunsese vestea schismei până în aceste locuri la vremea construcției lor, dovadă că au fost disputate în egală măsură de catolici (după schismă) și de reformați, ulterior. Unele au redevenit ortodoxe, sau nu au încetat să fie.
Ce e de spus despre arhitectura creștină timpurie din Țara Hațegului? Că are un caracter primar, o volumetrie simplă, de piatră, care evidențiază spațiile interioare: un turn clopotniță spre vest, un naos și, de aceeași formă, dar mai scund și mai îngust, un altar. Spre sud (nu neapărat și spre nord), sunt practicate aperturi, menite să aducă înăuntru lumina exterioară.
Densuș este un caz aparte, fiind o reconstrucție. Folosește pietrele unei construcții anterioare și, unde nu se potriveau sau erau de lipsă, se adaugă zidărie de cărămidă. Astfel rezultă un edificiu ambiguu din perspectivă arhitecturală. Le pun studenților mei, atunci când le vorbesc despre virtual heritage întrebarea: dacă se întâmplă o catastrofă și se dărâmă biserica de la Densuș, ce trebuie reconstruit? Templul preexistent, din piatra căruia s-a reorganizat un alt lăcaș de cult al unei alte religii, sau biserica?
Vă las în compania câtorva imagini care să vă arate ce comoară arhitecturală creștină ascunde zona Hațeg, alta decât Prislop-ul pelerinajelor...
