Traian Cherecheș abordează pictura, sculptura, desenul și sunetul folosind un cadru narativ și iconografic care captează forțele ce animă materialele organice și anorganice, între creație și distrugere, contragere și expansiune, metamorfoză și transmutare, precum și potențialul lor de reînnoire. Lucrările sale reciclează obiecte prin adăugare sau divizare pentru a evidenția devenirea lor materială. Prin lucrările sale, el explorează obsesiile contemporane și schimbările de paradigmă, de unde și titlul ales pentru această expoziție. Multiplele și acceleratele mutații din mediul natural, industrial și urban de astăzi sunt subiectele abordării sale artistice, iar plasticitatea, naturală sau artificială, a materiei se află în centrul practicii sale. Referindu-se direct la ideea de deșeuri acumulate, care reprezintă starea actuală a lumii noastre poluate de hiperconsum, artistul propune ideea de artă însăși ca transmutare a deșeurilor în resurse. Prin intermediul sunetului, artistul reintroduce în lucrările sale dimensiunea temporalității și a ritmurilor profunde, considerînd sunetul ca un stimul extern cîmpului vizual, dar acționînd convergent cu acesta. Lucrările iau forma unor obiecte hibride, meta-structuri care se fac ecoul altor medii, una dintre trăsăturile specifice fiind tocmai trecerea permanentă, în spirală, de la un mijloc de expresie și experimentare la altul. Navigînd între mental și peisaj, între haos și ordine, lucrările sale explorează memoria gunoiului și alte tipuri de poluare, dezvoltînd în același timp potențialul lor de transformare. În acest fel, el dă finalitate lumii creative, elaborînd mituri pentru a înțelege cine suntem și cine ar trebui să fim. Camera de evadare din titlu descrie spațiul ocupat și delimitat de artist ca un teren de joacă pentru o experiență comună și, prin urmare, o figurare a locului artei în lumea contemporană prin intermediul unui loc pre-ocupat și inteligent, capabil să restabilească unitatea dintre socialitate, materie și spirit prin luarea lui în sarcină de către "colectivul uman", garant al unui "parlament al lucrurilor" (cum le numește Bruno Latour).
Conceptul de distrugere creativă desemnează procesul prin care invențiile și inovațiile fac ca tehnologiile și activitățile existente să devină în mod constant învechite. Acesta a fost teoretizat de economistul Joseph Schumpeter și ni se pare că se potrivește cu abordarea generică a artistului.
