Piața, amplă, precede curtea muzeului Istanbul Modern, în care se intră după un control ca la aeroport. Mai este un muzeu pe o latură a noului edificiu, plus două străzi anturate de clădiri de birouri și cârciumioare la parter, care țin doar hangul clădirii celei noi.
Care este proiectată de Renzo Piano (arhitectură) și de Arup Associates (structuri), o suită de trei straturi pe verticală și două corpuri pe orizontală High Modernism pur-sânge, ceva de așteptat de la un co-autor al centrului Pompidou de la Paris, semnalul de start al arhitecturii Hi-Tech. Internetul este inundat de imagini interioare și exterioare ale ei, așa că știți deja despre ce vorbesc (archdaily.com/istanbul-modern-museum-renzo-piano-building-workshop-plus-arup).
Dacă o vedeți dinspre Bosfor, clădirea este cel mai adesea încadrată de vase de croazieră, ale căror linii orizontale le prelungește pe uscat; la rândul său, propune o arhitectură marină, la care contribuie transparența parterului și placajul de aluminiu al etajelor, două, plus o belvedere mai mult închisă, sugerând o cabină de pilotaj... Despre panourile metalice, autorul vorbește în termeni de solzi și, într-adevăr, au o geometrie aparte: la un capăt panourile, foarte lungi (preț de un nivel) fac o jumătate de boltă, iar la capătul celălalt sunt drepte; deci generează o suprafață riglată două câte două: boltă la un capăt, plan vertical la celălalt. Mie mi-au sugerat o referință la arcele și bolțile omniprezente atât Bizanț, cât și la otomani, și la amândouă taberele - din Persia, apropo de Sinan Pașa.
Cele două corpuri sunt articulate de sisteme de scări interioare și exterioare, metalice, trepte fără contra-treaptă, ceea ce, alături de sticla transparentă, ușurează vizual clădirea. Lifturile sunt înăuntru, la articulație. La interior, din loc în loc sunt aperturi: câte una pentru moscheile dinspre piață, respectiv câte trei înspre Bosfor. Încadrarea peisajului celui mai spectaculos pare să spună că natura este și ea parte din experiența artistică. Altfel, muzeul este o suită de white boxes, la etajul al doilea, cel mai amplu, chiar una singură din cap în cap.
Fără să fie capodopera lui Renzo Piano, recunosc în acest tip de intervenție urbanistică și în edificiul prim al noii piețe măiestria cu M. Istanbul Modern îl reconfirmă ca mare meseriaș și merită o excursie cu școala, pentru a deprinde, la fața locului, cum se croiesc astfel de spații urbane și arhitecturale de prima mână!