Șase băieți pe terenul de minifotbal. Tocmai jucaseră o miuță. Prea-s mânjiți cu noroi. În stânga-sus e Sile. Ne-a părăsit primul, lovit de trăsnet. Pe munte. Lângă el, Gachi. Ucis vara trecută de diabet. Lunganul din dreapta e Sorin. Peste câțiva ani îl va găsi infarctul pe scaunul de director. În stânga-jos, Dan. Ulcer perforat fatal. În dreapta, Mișu. Cancer. Între ei, cu o buclă pe frunte, e El. Încă nu-și lăsase mustață. Să plângă sau să se bucure că-i singurul care poate ține între degete cartonul îngălbenit?
Camelia Popescu
Apa nu e bună nici în cizme, zicea tataia ciocnind un țoi de țuică. Mărșăluirea prin munții Tatra era singura referire pe care o făcea despre război. S-a întors întreg. S-a plimbat mult prin țară, a făcut copii prin străini, dar a avut grijă și de familie. Privesc fotografiile mâncate de vreme. Și-a păstrat zâmbetul pișicher și glumele până la bătrânețe. Mama îmi spune mereu că sunt ducace ca el. Plec pe via ferrata în Dolomiti. Voi bea o vadră de bere cu prietenii mei în cinstea ta, tataie.
Alina Panazan
Tanti Măriuca locuia singură. Când deschidea ușa, mirosul de stătut și țigară se împrăștia pe coridor și zăcea minute în șir. O salutam mai mult din intimidare decât din politețe. Zicea ceva, dar nu înțelegeam dacă e salut, blestem sau erau doar mormăieli. Tanti Măriuca a murit într-o zi de marți. La scurt timp s-a găsit și un moștenitor care scotea de zor vechiturile din casa bătrânei. Dintr-o noptieră, din care atârna spânzurat un sertar, căzu o fotografie, un bărbat, o femeie și un copil pe un căluț de jucărie.
