Veghe

Personaje:

Kemp
Grace

Actul I

Decor: O cameră la etaj, într-o casă veche. În întuneric, sunet de sonerie. Muzică. Lumina dezvăluie mai întâi o pendulă, apoi personajele.

Kemp s-a întors cu o valiză în mână, dar Grace nu are nicio reacţie. El primise o scrisoare de la ea şi, neînţelegându-i conţinutul, a venit să se asigure că e în regulă. Nici nu ştia dacă mai este sau nu în viaţă. Grace se ascunde sub pătură. Refuză să vorbească cu Kemp.

El e nepotul ei, singura rudă rămasă în viaţă pe care nu a mai văzut-o de 30 de ani. Nu au fost foarte apropiaţi. Kemp e stânjenit de privirile acuzatoare ale lui Grace. Îi face curat prin lucruri, se gândeşte că ar putea organiza o licitaţie pentru ele şi o pune să semneze un testament care îl atestă ca unic moştenitor.

Se gândeşte la incinerare, la o posibilă donaţie a organelor, alege muzica funerară şi o hrăneşte. Vine primăvara şi asta îi aminteşte de copilăria lui, în care era obligat să patineze. Nici acum nu iubeşte iarna: i se pare greţos felul în care oamenii se strâng în braţe ca să alunge frigul. Grace tricotează. El izbucneşte câteodată în plâns, mişcat de gravitatea momentului ce va să vină. Se înfurie gândindu-se că a renunţat la slujbă şi la viaţa de dincolo pentru a rezolva această problemă. Recunoaşte însă că era de datoria lui.

E vară. Grace este la fel de taciturnă. Kemp priveşte pe fereastră jocul celor mici şi-şi aminteşte de vremea când era copil şi comunica cu extratereştrii cu ajutorul unei căşti portabile de uscat părul. Este ziua lui, dar, neavând prieteni, nu şi-o sărbătoreşte. Lui i-a fost destul de uşor să treacă neobservat pentru că nu-i plac oamenii şi disperarea cu care ei se agaţă de viaţă. Ar vrea să retrăiască doar ziua în care el s-a ascuns în pod cu pisica şi a trăit iluzia că părinţii lui îl căutau îngrijoraţi. Dimineaţa următoare însă a aflat că, de fapt, pisica fusese cea pentru care ei îşi făcuseră griji, pisică pe care a şi încercat să o omoare.

A venit şi toamna, iar starea lui Grace pare să se îmbunătăţească. Kemp îi spune că a ar trebui să moară, cum anunţase în scrisoare. E obişnuit să fie singur. Mama lui era prea ocupată cu băutura, aşa că l-a trimis la şcoală - voia să-l facă preot. Era extrem de efeminat şi abia dacă se putea considera băiat. Nu a reuşit să devină cu adevărat credincios şi s-a întors acasă. A petrecut restul verii cu tatăl său, maniaco-depresiv, care obişnuia să-şi petreacă mult timp în garaj, la volanul maşinii, închipuindu-şi că merge într-o călătorie. Kemp îşi imagina că-l însoţeşte, furişându-se în spate. Mama şi-a internat soţul într-un azil.

Tot toamnă era şi în singura zi în care a primit vizita lui Grace. Spera că mătuşa sa îl va salva şi-l va lua de lângă familie, dar ea nici măcar nu l-a băgat în seamă. A plecat în pripă şi, de atunci, nicio scrisoare. Pentru Kemp, ideea unui act sexual este înfiorătoare. El crede că oamenii uită cum este viaţa de fapt, pentru că trăiesc pentru sex. El, însă, e într-o permanentă stare de veghe.

Grace fumează pe ascuns. Kemp construieşte o maşinărie cu ajutorul căreia Grace ar putea să-şi găsească mai uşor sfârşitul, dacă ar vrea asta. Crăciunul este aproape.

Încercând să-i explice cum funcţionează aparatul, Kemp simte pe propria piele un şoc electric când Grace trage curioasă de o manetă. Kemp merge târându-se, iar Grace îi urează zâmbind Crăciun fericit.


Actul II

Nepotul împodobeşte pentru câteva clipe un bard de Crăciun, după care renunţă. Îşi aminteşte cât de triste erau Sărbătorile în care mama sa adormea beată şi cădea peste mâncare, el îşi punea singur sub brad cadourile, iar tatăl său avea grijă să-l înştiinţeze că nu există Moş Crăciun. În tot acest timp, mătuşa nu a dat nici un semn că îi pasă de el. Grace îi face un cadou. El este uimit, dar nu mişcat: nu vede în acest gest decât o încercare egoistă de a se revanşa.

De Anul Nou, Kemp se gândeşte că toţi cei ce petrec îşi promit că vor fi mai buni pe viitor. Şi el va fi un nepot mai bun: nu-şi va mai dori să-şi vadă mătuşa moartă cât mai curând, deşi încearcă să-i grăbească finalul. În adolescenţă, a vrut să-şi omoare părinţii şi să-şi incendieze casa. I-a fost prea teamă de întuneric însă. A aşteptat zadarnic venirea lui Grace.

Kemp nu mai are răbdare: se pregăteşte să-şi ucidă ruda, dar se atacă pe el însuşi, în vreme ce Grace încearcă să-l împiedice. Sunt întrerupţi de poliţia care sună la uşă. Voiau să afle mai multe despre femeia de vizavi, care murise cu fotografia celui pe care îl aştepta în mână. Ea era adevărata lui mătuşă.

Kemp pleacă indignat că a fost păcălit un an întreg. Grace spune că i-a făcut plăcere vizita lui. Rămâne singură şi termină de tricotat puloverul început. Aşa-zisul nepot se întoarce să-şi ia rămas-bun. În definitiv, gândeşte că e tristă lipsa de compasiune faţă de bătrâni.

Acum cei doi joacă cărţi. Ea nu se simte foarte bine, iar Kemp observă asta. Primeşte de la ea puloverul şi dovezi de afecţiune. El îi răspunde în aceeaşi manieră. Propune să meargă în Franţa. Ea însă moare. Kemp nu ştie cum să reacţioneze. Continuă să împacheteze, fabulând pe marginea plecării. Îi spune că ar putea pretinde foarte uşor că sunt rude, pentru că a ajuns să-i fie dragă. Îmbracă puloverul prea mic, de altfel. Se piaptănă cu peria ţinută în mâna ei. Crede că ar fi mai bine dacă am pleca toţi în acelaşi timp - aşa nu ne-am mai vedea murind.

Afară ninge. Rămas singur, Kemp stă în mijlocul camerei cu haina pe el şi valiza alături. Varsă cenuşa dintr-o urnă într-un vas de pământ, pune un bulb înăuntru şi aşează vasul în pat. Dă să plece, dar se întoarce, ia vasul de pe pat şi îl pune la loc. Rămâne în cameră, aşezat pe scaun, până la închiderea luminilor.

---

Scena 28

Kemp la fereastră cu o bucată de sfoară şi cu mănuşi negre în mâini.

Kemp [întorcându-se]: Bun. Nu ştiu prea bine cum să-ţi spun asta. Îmi cer scuze dacă nu mai am răbdare. Dar nu mă gândesc la anul care a trecut. Mă gândesc la anii care au să vină. Nu pari deloc să te grăbeşti. Şi eu nu aşa mi-am imaginat c-o să-mi petrec restul vieţii. Ca să fiu sincer, nu mi-am imaginat nimic. Dar sunt aproape sigur că tu nu intri în planurile mele de viitor. Aşa că m-am hotărât.

Pauză. Deodată, se atacă singur cu sfoara, încercând să se spânzure în timp ce Grace încearcă să intervină lovindu-l cu o pernă.

Grace: Nu!

Kemp: Ce faci? Ce faci? Dă-te la o parte, pentru Dumnezeu! Lasă-mă!

Se luptă până ce se aude soneria. Deodată, amândoi se opresc şi se privesc. Kemp se duce la fereastră şi se uită afară. Se uită la Grace

Kemp: E poliţia.


Scena 29

Grace se uită pe fereastră. Kemp se întoarce în cameră.

Kemp: Nu cred că suspectează nimic. M-am purtat foarte normal. [observă că încă mai poartă mănuşile şi că are sfoara în mână] Doamne! Crezi că au observat? De ce să observe? Nu veniseră după mine, oricum. Era în legătură cu femeia de vis-à-vis. M-au întrebat dacă ştim ceva despre ea. E o vecină, am spus, bineînţeles că nu ştim nimic. [uitându-se pe fereastră] Se pare că e moartă. Închipuie-ţi. Se pare că e moartă de multă vreme. Biata femeie. Nu-i de mirare că avea o faţă cadaverică. Au spus că avea o fotografie veche în mână. Nu-i trist? Un băieţel mic cu oreion. Probabil vreo rudă care nu s-a deranjat să...

Pauză. Încet, Kemp se întoarce şi se uită la Grace. Se uită din nou pe fereastră şi din nou la Grace. Revede calm în memorie întregul an care a trecut. Se urmăreşte cu ochii minţii pe sine în fiecare situaţie. Se uită din nou la Grace, pe fereastră şi din nou la Grace.

Kemp: Pentru o clipă am avut o senzaţie teribilă că am greşit adresa.

Grace: Da?

Grace se întoarce şi îşi găseşte ceva de făcut în timp ce Kemp se ţine după ea.

Kemp: Dar asta ar însemna că nu suntem nici măcar rude.

Grace: Nu unul cu celălalt.

Se uită la el cu şiretenie. El deschide gura să vorbească. Leşină.

Heblu


Scena 30

Kemp în picioare la fereastră, Grace în picioare în faţa lui, îl priveşte.

Kemp: Nici nu reuşesc să o urce în dubiţă. O pun în fund pe scaun. Dumnezeule! N-am mai văzut aşa rigor mortis în viaţa mea. E îngrozitor.

Kemp priveşte maşina cum pleacă. Merge solemn spre uşă fără să se uite la Grace. Îşi ia valiza. Se opreşte. Se întoarce. Pauză.

Kemp: Nu prea sunt multe de spus. Ideea că eşti mătuşa mea era de nesuportat. Ideea că nu eşti este de neiertat. [pauză. Deodată îşi trage singur o palmă peste cap.] CE am FACUT? CE am FACUT? UNDE am FOST? E ADRESA GREŞITA! CÎND o să ÎNVAŢ să fiu MAI ATENT? [se opreşte brusc şi avansează spre Grace] Am fost... nicăieri. Nicăieri. Am avut grijă de... nimeni. Te-am îndopat cu budincă şi te-am ţinut în viaţă. Pentru ce? Dacă n-aş şti că poţi sa faci reclamaţii false împotriva mea, te-aş reclama eu pentru fraudă. Nu crezi c-ar fi fost mai simplu să-mi înfigi o furculiţă în creier? Nu e viaţa mea suficient de stupidă şi fără rost ca să nu mai trebuiască să mi-o subliniezi tu cu roşu? De ce n-ai spus nimic?

Grace: M-am bucurat de vizită.

Kemp: Vizită! Asta nu e vizită, e luare de ostatici. M-ai închis în casa asta un an şi mi-ai ascuns adevărul. Poftim. Înţeleg ce disperare e în singurătate. Dar dacă cineva doreşte compania altora atât de tare, un azil sau ceva de genul ăsta e mult mai potrivit.

Grace: Dar n-ai fi mai fericit aici?

Un moment de pauză. Kemp rămas fără cuvinte se îndreaptă spre uşă. Îl auzim cum coboară pe scări şi trânteşte uşa. Grace se întoarce şi se uită prin cameră în timp ce luminile scad încet.


Scena 31

Grace în picioare la fereastră, priveşte afară. Oftează. Se întoarce în pat şi îşi ia lucrul. Se uită la el şi oftează în timp ce lumina scade.


Scena 32

Grace stă pe pat, tricotând. Ridică puloverul şi se uită la el.

Grace: E aproape gata. [oftează şi continuă să tricoteze. Luminile scad]


Scena 33

Lumina lunii. Puloverul e terminat şi Grace îl atârnă în mijlocul camerei. Se întoarce în pat şi se aşează uitându-se la pulover. Zâmbeşte de parcă ar avea un prieten drag în vizită. Luminile se sting.

Montări:
Din 1995, Vigil (titlul original al piesei) s-a jucat în teatrele din Canada, Statele Unite şi Marea Britanie.
În 2005, textul, tradus de Ioana Ciuban, a fost pus în scenă la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu într-un spectacol regizat de Daniel Neagu, intitulat Ostatic la mătuşica. Distribuţie: Kemp - Pali Vecsei; Grace - Gabriela Neagu.