Nămol de Eforie, tinerețe la cutie. Doar 30 de lei, Mitică. E tratament. La 10:30, Lenuțo? Până ne dăm, trebuie să plecăm. N-avem când. Ia porumbul, neamule. Hai, cumpără doi. Numai 20 de lei. Mai ieftini decât șezlongurile. Lenuțo, dacă e ăsta cu cucuruzul, s-a făcut 11. La 12 plecăm la masă. Mai rabdă. Ce frumoasă este viața, dulce ca-nghețata. Mitică, ia măcar una de vanilie. Mai ieftină decât porumbul. Dacă e ăsta cu înghețatele, e 11:30. Îți strici pofta. În jumătate de oră mănânci ciorbă.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Uite ce scoică frumoasă am găsit, mamă. E sidefie, ca pielea ta, are și un punct roșu cum sunt buzele tale și uite, uite și un pic de albastru, ăștia sunt ochii tăi, mamă. Am să o ascund în nisip, aici la malul mării, pun boabe de mărgean deasupra să recunosc locul și să o găsesc în fiecare an. Un bărbat ridică fetița cu grijă, ea se cuibări în brațele lui și mângâindu-i barba albită îi șopti la ureche, tată, mama ne va aștepta. Plecară. În urma lor marea își retrase valul rătăcit ce căra cu el o scoică și o poză.
Sanda Burță
Cică un țărm avea odată o căsuță albă și o luntre. Căsuța și luntrea aveau un om pe care-l împărțeau frățește, om bun, ocară sau tânguit n-a auzit din gura lui nici casa, nici barca. Ai fi zis că-i fericit. Când și-a adus nevastă, casa nu l-a mai încăput, luntrea nu l-a mai vrut. Omul și-a pus mâinile-n cap și s-a uitat la nevastă. Nevasta și-a pus mâinile-n șold și s-a uitat. În jur, pustiu. A înhățat o vâslă și a schimbat toate rosturile. Apoi, o femeie avea un țărm, o căsuță albă și o luntre.
