Fetița se juca în nisip. Făcea castele. Valurile izbeau dunele ce țineau loc de ziduri. Mama ei citea pe un șezlong. Nenea are pentru tine prăjituri, se auzi glasul unui bărbat. Ce fel de prăjituri? se interesară ochișorii curioși. De care îți plac? Rânjetul lui se izbi de o mutriță pofticioasă la amintirea ultimei felii de pandișpan mâncate. Un tort cu frișcă și fructe. Bine. Hai cu mine. Pe panoul pe lângă care au trecut se putu citi: Nu lăsați copiii nesupravegheați. În zona umblă un cofetar.
Andreea Luise Stana
Alo? Acum mă auzi? Probabil s-a întrerupt, nu prea am semnal aici. Ce ziceam? Da, nisipul e negru. Pe bune, ca părul tău. Sunt cazat la câteva sute de metri distanță față de plaja asta. E frig și liniște. Legenda spune că un tip a cerut-o în căsătorie pe prietena lui aici, iar când ea a spus nu, el s-a avântat în valuri și s-a înecat. Ce chestie, să te sinucizi din iubire. Dacă aș face asta pentru tine? Nu, dar mi-ar plăcea să o facem împreună. Nu crezi că ar fi romantic? Mă auzi? La naiba, s-a întrerupt iar.
Marilena Demian
Se uită din nou spre întinderea albastră. Te rog, îți dau orice. Îți dau sufletul, nu am ceva mai bun, ajută-l. Privi către băiețelul firav, așezat pe mal, cu coșul pieptului prea mare, care mânuia fără vlagă o lopățică prin nisip. Copilul îi zâmbi larg. Erau la mare de trei săptămâni, doctorul îi spusese că e ultima lui șansă. Te rog, lasă-l să se facă mare, ți-l dau să-l faci marinar, chiar dacă nu o să-l mai văd niciodată. Știu că poți. Ia-mă pe mine. Închise ochii. Hai, femeie, urcă odată pe Titanic.
