De unde vii la ora asta? Nedormită, mirosind a fum de țigară. Cum o să fii în stare să performezi azi la concurs? La vârsta ta, un viitor virtuoso interpretează deja decent o partitură de Liszt. Nu există performanță fără efort și sacrificii. Cu ieșirile astea cu prietenii ce poți deveni mai mult decât o mediocră? Ca tine, mamă? Încetează să mă tratezi ca și cum aș fi miniatura ta. M-ai obligat să îți interpretez în allegretto viața netrăită. Ăsta nu e visul meu. Decât să nu știu cine sunt, prefer să fiu un nimeni.
Silvia Ștefan
Față-n față cu Diavolul, sorbind ness din ceșcuțe. O dâră îndrăzneață de lumină s-a strecurat printre draperiile trase. Vârful ei stă să-nțepe masa, la mijlocul distanței dintre noi. Bestia își freacă mâinile păroase și se ridică, aplecându-se spre mine. Suficient cât să-i simt respirația scârboasă. Silvi, ai trecut peste cuvântul meu, mi-a spus printre dinți. Ghem de Blană, dacă-mi amintesc bine, n-ai folosit singularul. I-am sugrumat pe toți, nu doar pe el. Mi-a fost sete. Îmi sorbea zâmbetul, eram ucenica perfectă.
Diana Cornea
Ieșise din coajă mărunțică cât s-o pui în palma frunzei încovrigată căuș, protejând trupul firav de vântul molcuț al toamnei. Avea ochii alungiți a fugă și picioare lungi, subțiri, pe care nu știa să umble. Aripile transparente se agitau nedumerite și fâlfâirea lor o ridica un milimetru în culoarea tulburie a adăpostului. Azi frunza o purtă ca o corabie spre-o lume necunoscută. Pluti ușor pe val de aer și se opri la țărm de lumină răsărită caleidoscop din fire înghețate de iarbă. Mirată, își deschise larg aripile.
