Dragă Ritta Bonita...

Sentim-Edu e un proiect finanțat de Ministerul Culturii și implementat de Asociația Învață de mic. Când m-am născut, echipa proiectului a vrut un singur lucru: să spună povești despre emoții. Dar și-au dat seama că nu există prea multe astfel de povești, și atunci au lansat un concurs, un concurs care a strâns o sută de participanți în doar o săptămână. Și apoi eu și cu ei am pornit în 12 școli cu 36 de reprezentații ale celor trei povești câștigătoare, cu spectacole lectură..


Despre autoare:
Mă numesc Andreea-Alina Stan (Alëne). Am aproape 26 de ani, am studiat în cadrul Politehnicii din București și am activat pentru o perioadă în domeniu. De mai mulți ani studiez independent psihologia, dezvoltarea personală și spiritualitatea. De aproape doi ani lucrez 1 la 1 cu copii cu autism și întârzieri, într-un centru cunoscut din București. După doi ani în rolul de client la psihoterapie și doi ani în rolul de terapeut pentru copii, mă declar pasionată de lumea emoțiilor, de gestionarea și de promovarea acestui subiect. Pe lângă aceste lucruri, nu de mult timp, am devenit jurnalist și ilustrator voluntar pentru o organizație care se ocupă cu educația informală. Învăț independent destul de multe lucruri, scriu poeme și pictez. În curând îmi doresc să expun lucrurile pe care le pot face pe pagina mea, @alenepoeme.

Nota autoarei:
Am introdus în Dragă Ritta Bonita... mai multe instrumente de care atât copiii cât și adulții se pot folosi pentru a-și gestiona emoțiile în situații dificile, dar și pentru a putea privi perspective mai optimiste atunci când mintea tinde să se întunece.
Cel mai important este să observăm ce se întâmplă în corpul nostru, să observăm emoția, să o etichetăm, să o lăsăm să fie și să vedem ce putem face astfel încât să ne fie bine și nouă, și celorlalți.
Uneori trebuie doar să te oprești și să respiri pentru o clipă...
Între vârstele de șase și doisprezece ani, copiii trec prin mai multe faze de dezvoltare emoțională. Ei ajung de la jucării și personaje fabuloase, prea "de copii", la gânditul despre viitor, de la prietenie la dorința de a fi plăcut și acceptat, de la conștientizarea propriului corp și propriei imagini la stres, tristețe, depresie și probleme pe partea alimentară.
Am căutat să abordez situații cât mai naturale și obișnuite, prin care cu siguranță oricine a trecut la un moment dat. De asemenea, am dorit să folosesc un limbaj cât mai asemănător celui folosit în general de copii, preadolescenți și adolescenți, la școală și în alte cercuri.
În calitate de persoană care a trecut prin mulți ani de bullying, persoană ale cărei "mofturi" au fost uneori prea mult pentru o societate în care nu tot timpul oamenii au știut ce să își ofere lor sau copiilor, sper ca dialogul terapeutic din Dragă Ritta Bonita... să fie un exemplu atât pentru copii, despre cum să se ajute pe ei și ceilalți, devenind persoane stabile emoțional și bucurându-se de relații de calitate, cât și pentru părinți (despre cum să își asculte copiii și să accepte că micile probleme reprezintă întreaga lor lume în acel moment. Consider că totul începe cu relația dintre noi și emoțiile noastre.

Acum, vă las cu Ritta Bonita și Ralli Gal...

Ce mai zi! Ralli Gal vine de la școală fooooartttee obosită. Își aruncă ghiozdanul pe unde apucă și își scoate tenișii din picioare, apoi se aruncă direct în pat.
Ce zi obositoare!!!

Seara, după ce a luat cina, a făcut baie și s-a schimbat în pijama, Ralli merge la biroul ei să stea puțin de vorbă cu Ritta Bonita.
Ritta Bonita este prietena imaginară din copilăria lui Ralli Gal. Este roz și are formă de vată de zahăr. Dar mai ales, Ritta este amuzantă și e tot timpul gata să ofere sfaturi bune atunci când Ralli nu are chef să vorbească altor oameni despre problemele ei.

Mama lui Ralli Gal este psiholog și i-a spus că este în regulă să țină legătura cu Ritta Bonita, chiar dacă a crescut. Ea poate face asta oricând, scriind în jurnal. De obicei, Ralli scrie în jurnal, iar Ritta îi transmite răspunsul telepatic. Chiar dacă Ralli nu o aude pe Ritta, mesajul ei este recepționat.
Astfel, ori de câte ori are ocazia, la final de zi sau pe parcursul acesteia, Ralli își scoate jurnalul și începe să îi scrie Rittei Bonita despre lucrurile întâmplate.
P.S.: Dacă și tu simți că ai ceva pe suflet dar îți este greu să vorbești cu altcineva, pot să faci la fel ca Ralli Gal și să scrii despre acest lucru. Cu siguranță te vei simți mai bine. Și la mine funcționează!

Ralli răscolește prin ghiozdan în căutarea penarului. De obicei îi scrie Rittei cu pixuri colorate, cu sclipici. După ce găsește penarul, își scoate pixurile și jurnalul, ia pixul roșu și începe să scrie:
28 aprilie 2023
Draga mea Ritta Bonita...

Ralli Gal ia o pauză. Inspiră și expiră, apoi începe să scrie cu viteza luminii:
Ziuaastaafostgroaznică!!!Amavuttestlamatematicășiamuitatsăîmiaductemașim- amsimțitfoarteobositășișișipantofuldreptmăstrangeași...
- Hop, hop! Stai un pic! zise Ritta Bonita uitându-se în jurnalul lui Ralli. Hai să le luăm pe rând, ușor... ușor... Inspirăm... și expirăm...

Ritta și Ralli închid ochii și respiră împreună.
- Pare că ai avut o zi grea la școală...
!F-O-A-R-T-E, F-O-A-R-T-E G-R-E-A!, apasă Ralli cu pixul pe foaie.
- Îmi pot imagina cum te simți. Zilele la școală pot fi foarte obositoare. Așa erau și pentru mine uneori când mergeam la școală. Îmi doresc să aud tot ce ai să îmi povestești despre ziua de azi. Ritta pune mâna pe umărul lui Ralli. Ce ar fi să începi cu prima parte a zilei, să luăm evenimentele pe rând?

Ralli Gal răspunde, mai liniștită:
Voi încerca să povestesc pe rând. Totul a început de dimineață... M-am trezit și nu aveam chef de nimic! Nu voiam să merg la școală, nu voiam să mă îmbrac, nu voiam să mănânc, nu voiam să iau autobuzul spre școală...
- O, pare că te-ai trezit indispusă! Se mai întâmpla uneori, știu, totul pare dificil în astfel de zile!

Ralli continuă:
Așa e! Am fost indispusă încă de dimineață. Până la urmă m-am îmbrăcat, deși nu-mi plăcea deloc cum îmi stătea uniforma astăzi. Ceva era ciudat!
Am mers la bucătărie pentru a lua micul dejun. Tata a pregătit rulouri din castraveți, așa cum mi-am dorit. Dar castraveții erau amari! A fost d-e-z-g-u-s-t-ă-t-o-r! L-am întrebat dacă mai sunt și alți castraveți și dacă îmi poate pregăti alte rulouri. Mi-a spus că nu mai sunt alții și că oricum trebuie să plece la serviciu. În acel moment... nu știu, am crezut că explodez!
- Da, înțeleg ce îmi spui, o completează Ritta Bonita. Ce altceva ai mai simțit atunci?
Mi-am amintit să fiu atentă la ce se întâmplă în corpul meu atunci când trec printr-o situație dificilă. Am simțit că inima îmi bate mai tare și o căldură în corp... parcă urma să pocnesc! Faptul că am fost atentă la corpul meu m-a ajutat puțin să mă calmez. Eram foarte furioasă. Am inspirat și mi-am imaginat că atunci când expir, îmi ies curcubeie din urechi! Am făcut lucrul ăsta de trei ori, așa cum mi-ai arătat săptămâna trecută. De data asta nu am țipat și n-am mai bătut cu piciorul în podea. Mi-am dat seama că nu este OK să fac așa. Pot fi furioasă, dar nu este nevoie să țip și să lovesc.
- Wow! Sunt foarte mândră de tine Ralli Gal! Înveți să îți controlezi furia! Ritta Bonita face o piruetă de fericire.
Mulțumesc, cred...
- Hei, e firesc să ne înfuriem uneori! Și eu mai am zile în care pur și simplu nu-mi convine nimic și nu pot controla asta. Atunci când se întâmplă, mai întâi inspir și expir puțin, îmi imaginez ceva frumos, și uneori strâng un norișor în mână. Uite așa: aaarghh, foarte strâns. Mă rog... Ce s-a întâmplat apoi?
Apoi, desigur, am plecat la școală. Prima oră a fost matematica. Am dat test din capitolul pe care l-am terminat. Cred că am făcut destul de bine și ar trebui să iau notă mare. Din păcate, dimineața am uitat să iau și caietul de teme de pe birou, prin urmare nu am putut preda tema. Profa a ridicat din sprâncene când i-am spus lucrul acesta. Probabil nu m-a crezut. Nu a spus nimic despre asta și mi-a spus să merg la locul meu. Îmi este frică Ritta! Îmi bătea inima și nu știam ce să mai spun. Mi-e frică. Dacă-mi scade nota doar pentru că am uitat caietul și crede că nu am făcut tema? Ce o să mă fac??? Crezi că sunt o fricoasă?
- Hei, liniștește-te micuțo! Oricine s-ar simți speriat într-o astfel de situație. Ești nesigură cu privire la cum se vor întâmpla lucrurile, iar profa nu ți-a zis nimic despre temă. Normal că ești speriată! E ok să îți fie frică! Oricine are frici, chiar dacă nu le-a descoperit încă! Care crezi că e cel mai rău lucru care se poate întâmpla?

Ralli Gal se grăbește să scrie, ca și cum ar fi la o cursă de alergat:
Dacă îmi pune notă mică la test și apoi îmi strică media și nu mai pot merge la olimpiadă? Nu mai merg la olimpiadă și nu o să mai fiu printre cei mai buni elevi. Ce vor crede toți despre mine?
- Ai mințit când i-ai spus că ai uitat caietul?
Nu...
- Puteai să te întorci acasă după caiet?
Nu... aveam ore și după... Oricum, nu aveam nici cheie... Iar profa avea ore doar până la 11...

Ritta îi masează umerii lui Ralli.
- Vezi Ralli? Tu ai făcut tot ce ai putut. Uneori contează mai mult să știi că ai dat tot ce era mai bun și că unele lucruri nu stau, sau nu mai stau în puterea ta. Și este în regulă. Nu contează ce vor crede ceilalți, atâta timp cât tu ești sinceră față de tine. Prietenii adevărați îți vor fi tot timpul alături, chiar dacă ești olimpică sau nu.
Așa sper...
- Mai mult decât atât... prietenii adevărați vor ști că nu minți și chiar ai uitat caietul! Prietenii adevărați sunt cei care contează!

Ritta Bonita își lipește obrazul de cel al lui Ralli și se gudură zâmbind.
- Nu-i așa?
Așa este... scrie Ralli Gal pe jumătate convinsă. Mă simt puțin dezamăgită de mine că nu am fost mai atentă... dacă aș fi luat caietul...
- Hei, nu fi așa dură cu tine! I se putea întâmpla oricui. Oricine are și zile în care uită câte ceva. Daca vrei, poți face seara o listă cu tot ce ai nevoie pentru a doua zi și încă o recapitulare dimineața.
Cred că voi încerca să fac o listă...

Ritta Bonita clipește și dă din cap aprobator.
La orele de Engleză, am văzut un film pe proiector. Mi-a plăcut foarte mult. E drăguț. Se numește Inside Out. Ar trebui să îl vezi și tu.
Profa a spus că tema noastră va consta într-o compunere de cel puțin o pagină în care să vorbim despre film, în limba engleză. Avem o săptămână la dispoziție.
Am fost atât de surprinsă că ne-a dat o temă legată de un film!!! Niciun prof nu a mai făcut asta până acum! Sunt așa de încântată! Este profa mea preferată! Îmi venea să sar în sus de bucurie. Știi cât de mult îmi place să mă uit la filme animate și mai ales că ador să scriu!!!
- Wow, pare palpitant! Mă bucur că după ora de mate ai avut această surpriză plăcută. Poate că nu a fost o zi chiar așa rea...
Nu știu ce să spun, ăsta a fost cam singurul moment bun al zilei... Dar cred totuși că o să mă descurc foarte bine cu tema la engleză și o să scriu un eseu super!
- Așa Ralli! Mă bucur să văd că ești optimistă! Chiar dacă se mai întâmplă și lucruri mai puțin bune, nu le lăsa să îți întunece ziua de tot! Caută și partea bună! Gândește-te la ce ai făcut bun și ce poți face bun pentru tine și ceilalți! Sunt sigură că te vei însenina puțin! Sunt sigură că va fi ok cu testul la Mate și mai ales că vei face un eseu genial la engleză.
Mulțumesc, Ritta Bonita! Sper că așa va fi.

Ritta flutură mâna în aer.
- Sunt convinsă că așa va fi!

Ralli Gal zâmbește. Se simte un pic mai bine. Chiar și așa, au mai fost și alte momente dificile despre care vrea să îi mai povestească Rittei. Pare că succesul de la ora de Engleză nu poate să fie la fel de puternic precum întâmplarea de la Matematică.
M-am simțit așa de obosită azi! După primele două ore a început sa mă doară piciorul. Pantofii cei noi mă bat puțin, așa că piciorul meu drept a avut de suferit. Sper ca situația să se îndrepte curând.
În pauza de prânz am mâncat și apoi am mers la bibliotecă. Am terminat ultimele zece pagini din Heidi Fetița Munților și m-am simțit inspirată să scriu o mică poezie:
Ei, ce zici, Ritta Bonita? Îți place poemul meu?
- Este amuzant și foarte drăguț. Ritta zâmbește amuzată. Desigur că îmi place!, zise ea chicotind și făcând o piruetă. De la o vreme poeziile tale sunt din ce în ce mai amuzante și creative. Ține-o tot așa! Să nu renunți la exersatul lucrurilor plăcute pentru tine.
Chiar crezi? Mi-ar plăcea foarte mult să fiu scriitoare! Oare aș putea reuși?
- Deja ai scris câteva texte foarte bune. Cel mai mult contează că îți place să scrii și e foarte important să continui! Scrie cât mai des și deja ești în direcția cea bună!
Merci, Ritta! Tot timpul mă asculți și mă încurajezi.
- Contează oricând pe mine! Și mai ales, nu uita că poți oricând să fii alături de prietenii tăi așa cum sunt și eu cu tine - să îi asculți și să îi încurajezi.
Chiar astăzi am fost o prietenă foarte bună pentru Alli. Și chiar am fost mândră că am învățat de la tine cum să fiu o prietenă bună!
Am observat în pauza de prânz că Alli stătea într-un colț și părea tristă. Colțurile gurii ei atârnau în jos, și ea stătea cu privirea în masă. Nu îi stă în fire să fie așa.
M-am dus lângă ea și am întrebat-o dacă putem sta împreună la masă. A spus că e în regulă. Am întrebat-o dacă se simte bine. A zis că nu se simte bine, dar nu vrea să vorbească despre asta chiar acum.
I-am zis că e în regulă și că va putea vorbi cu mine dacă dorește, atunci când simte că e pregătită să povestească.
În drum spre stația de autobuz, Alli mi-a povestit ce s-a întâmplat. Prietenul ei imaginar, Marcus, nu îi mai răspunde de alaltăieri. A spus că încearcă să scrie și nu reușește. Parcă nu știe ce să scrie, parcă dispare totul din mintea ei. Nu îi vin idei, nu îi vin răspunsuri.
Știi, și ea iubește scrisul, la fel ca mine, iar acum e îngrijorată crezând că nu va mai putea face asta.
- Oh, biata Alli!, spune Ritta Bonita tristă. Ce s-a întâmplat mai departe?
I-am spus că e normal să se simtă speriată și tristă. Și eu m-aș simți la fel dacă nu aș putea să scriu. I-am spus totuși să nu fie dură cu ea și să nu se forțeze. E ok să luăm uneori o pauză. Am asigurat-o că nu poate pierde atât de ușor tot ce a construit până acum. Marcus se va întoarce, iar ea va putea să îi transmită în continuare lucruri.
I-am sugerat să ia o pauză, să se odihnească. După ce am vorbit părea că se simte puțin mai bine.
- Wow, Ralli Gal! Te-ai descurcat atât de bine! Chiar ai fost o prietenă foarte bună pentru Alli! Cum te face să te simți faptul că ai ajutat-o?
Sincer, mă simt fericită și mândră când fac astfel de lucruri pentru prietenii mei. Uneori îmi aduc aminte că trebuie să mă comport la fel și cu mine. Să mă ascult, să îmi dau o pauză, să fiu mai optimistă...
- Este minunat! Mă bucur că prietenia noastră poate ajuta și alte prietenii! Mi-aș dori să aud ce ai mai făcut astăzi.
Oh, desigur. După pauza de prânz orele de fizică și geografie au decurs destul de obișnuit. S-au predat lecții noi, câțiva colegi au fost ascultați, am primit teme... destul de plictisitor.

Ralli stă un pic pe gânduri. Nu mai știe despre ce altceva ar mai putea vorbi cu Ritta Bonita. Se uită puțin pe pereți, dă din picior, se lovește de birou...
- Auch!!! Ahhh... Gata știu!

Și începe din nou să scrie.
Când mergeam pe coridor plecând spre casă, Alex, colegul care se tot ia de mine în ultimul timp, mi-a luat pălăria din cap și a fugit. Nu am știut ce se întâmplă. A trebuit să fug cu Alli după el că să îl putem prinde și să recuperez pălăria. A fost atât de neașteptat. Am fost foarte furioasă...
- Da, uneori lucrurile neașteptate ne pot înfuria...
... partea și mai rea este că în timp ce alergam, profa de istorie ne-a văzut și a strigat la noi. Când am întors capul să mă uit, am intrat într-o colegă și am căzut amândouă jos. Ea s-a lovit la genunchi și era supărată. M-am simțit atât de prost pentru asta!
- Vrei să spui că te-ai simțit vinovată?
Da. M-am simțit vinovată. Am rănit pe cineva și nu e plăcut acest lucru.
- Partea cea mai bună este că nu a fost intenționat. Nu-i așa?
Să fii sigura că nu a fost!
- Și? Cum au decurs lucrurile? Cum s-a simțit colega peste care ai dat?
Ei bine... A fost puțin supărată la început. Am întrebat-o dacă se simte bine. Mi-a răspuns pe un ton tăios că da, scrie Ralli în timp ce se strâmbă din nas că și cum și-ar fi imitat colega.
- Și, tu ce ai făcut atunci?
Am asigurat-o că nu am vrut să o dărâm. I-am povestit și eu și Alli ce s-a petrecut înainte de a o lovi și i-am cerut scuze. Am ajutat-o să se ridice și ne-am dus să stăm puțin pe bancă.
După câteva minute am întrebat-o dacă dorește să o ajut să meargă spre casă sau măcar la autobuz, însă a spus că se descurcă. A apreciat totuși că mi-am cerut scuze și că m-am oferit să o ajut.
- Woooow! Te-ai descurcat atât de bine! E minunat cum ai gestionat situația și ai vrut să o ajuți pe colega ta! Sunt foarte mândră de tine Ralli!

Ralli nu spune nimic. Doar clipește.
- Oh, te rog, domnișoară modestie!, spuse Ritta cu o voce pițigăiată. În fiecare zi aplici din ce în ce mai multe lucruri din discuțiile noastre. Ar trebui să fii mândră de tine și să ții cont de aceste câștiguri personale!
Încerc, Ritta Bonita, încerc.

Ralli se uită la ceas. Este deja ora 20:30 și mai are câteva lucruri de făcut până la culcare. Închide jurnalul fără să mai scrie altceva. După ce bea puțină apă, se așază în pat să citească puțin pentru ora de Literatură. Totuși parcă nu își găsește locul și ceva încă o frământă. De obicei, după ce îi povestește Rittei tot ce are pe suflet, se simte mult mai liniștită și eliberată.

Dă pagina puțin, înainte, puțin înapoi... se mai uită pe fereastră... se mai uită pe pereți... Când privirea i se îndreaptă spre birou, își amintește că nu a vorbit cu Ritta Bonita despre câteva lucruri care s-au petrecut ieri.

Se duce la birou, deschide jurnalul, răsfoiește și se uită puțin peste ce a scris până acum, apoi revine la scris. Ia pixul galben și începe să scrie...
Știi, ar mai fi câte ceva de povestit. Ieri nu am apucat să iți scriu și uitasem complet! Am vrut să mă apuc de citit și parcă ceva nu îmi dădea pace. Abia când mi-am amintit că nu am avut timp să iți spun despre ziua de ieri m-am liniștit puțin.
Mă întreb... Oare așa se simte tot timpul? Dacă te frământă ceva și nu știi exact despre ce este vorba, trebuie să cauți să vorbești despre ce se întâmplă?
- Hmmm... Acum, dacă stau să mă gândesc, cred că ai făcut o descoperire importantă. Și pentru mine este așa uneori. Cumva, lucrurile nespuse vor să iasă la suprafață. Supărări, bucurii, confuzii... Ralli, ești un adevărat filosof!
Oh, te rog...

Ritta Bonita își dă ochii peste cap. Ralli continuă să scrie.
Ieri seară mama a spus că m-a înscris într-o tabăra de vară care va dura cam două săptămâni! Am fost puțin supărată pentru că nu mă așteptam la asta. Nu mă așteptam să mă bage iar în ceva fără să mă întrebe.
- Cu siguranță este frustrant atunci când pare că cineva nu ascultă ce îi spui în mod repetat. Și eu mă simt frustrată atunci când pățesc lucruri asemănătoare. Sau când mă străduiesc în mod repetat să fac ceva ce nu-mi iese. E așa enervant!

Ritta se sprijină cu bărbia pe încheietura mâinii și se gândește puțin. După câteva secunde o întreabă pe Ralli:
- Spune-mi mai multe despre tabăra aceasta. Despre ce este vorba?

Ralli spune cu voce tare:
- Ăăă... Hmmm...
Din fericire mai este destul de mult timp până atunci. Încă nu sunt toate detaliile stabilite. Este vorba de o tabără care se organizează în fiecare vară, de 10 ani. Nu am înțeles foarte bine care era numele. Ceva despre emoții, copii, dezvoltare, bla, bla... soare și zâmbete.

Ritta o întreabă pe un ton calm, ca de obicei, cu multă răbdare:
- Ok, și ce vei face acolo?

Ralli încearcă să își adune gândurile și mijește puțin ochii. Bate de câteva ori cu pixul în foaie. Se mai uită pe geam, se mai uită la ceas... După câteva minute începe iar să scrie.
Este vorba de un loc la munte în care vor veni mai mulți copii de mai multe vârste, din mai multe orașe. Vom merge prin natură, vom face lucruri în echipă, vom învăța să comunicăm lucruri, să vorbim despre emoții... vor fi cluburi de lectură și ateliere în care învățăm despre meditație...
- Sună bine!
Da, la început am fost încântată de idee. Devenisem chiar puțin nerăbdătoare.
- Există un dar?
Dar...
Treaba e că probabil nu va fi niciunul dintre prietenii mei acolo. Mama a vorbit și cu mamele prietenilor mei cei mai buni și nu par încântați de idee.
Voi fi doar eu, alături de o mulțime de copii noi, pe care nu îi cunosc... Deja mă gândeam că mă voi simți singură și nu voi ști ce să fac.
- Draga mea, e normal să te sperie puțin gândul unei situații cu o mulțime de copii noi. Uneori astfel de situații pot deveni copleșitoare. Înțeleg acum despre ce este vorba...
Ce o să fac când voi fi singură în acea tabără?

Ritta și Ralli se gândesc pentru câteva momente. Ritta îi răspunde:
- Indiferent de gândurile care iți vor trece prin minte, încearcă să te liniștești. Inspiră și expiră. Concentrează-te pe ce simți în corp. Nu va dura mult acea senzație. Nu are ce rău să îți facă. Apoi, doar fii tu însăți! Sunt convinsă că adulții din tabără vor avea grijă ca vouă să vă fie cât mai ușor să vă împrieteniți. Și mai mult de atât, ești o prietenă minunată! Cu siguranță vei reuși să iți faci prieteni în tabără!
Mulțumesc Ritta Bonita! Mă faci să prind puțină încredere în mine!
- Sunt aici, la datoria dumneavoastră, zice Ritta pe un ton teatral, făcând o plecăciune.

Ralli zâmbește. Ritta continuă:
- Așa cum ai zis și tu, mai este timp până atunci. Poate se vor mai gândi și ceilalți părinți. Poate va merge și unul dintre prietenii tăi cu tine. Ții minte? Mai tot timpul este și o parte bună la care putem să ne gândim!
Da, așa este...
- Pe lângă asta, nu uita că avem o listă întreagă de arme pe care am scris-o împreună, specială pentru situații dificile! Voi fi mereu cu tine să-ți amintesc!
E atât de bine să știu că ești aici, Ritta Bonita! Mulțumesc!
- Întotdeauna Ralli Gal!

Ralli Gal zâmbește mulțumită și își închide jurnalul. A terminat de discutat totul cu Ritta Bonita.

Situația cu tabăra într-adevăr a făcut-o pe Ralli să fie puțin neliniștită. După discuția cu Ritta, s-a simțit totuși mai bine.
Vacanța de vară a sosit și desigur, se apropie și plecarea în tabără.

Pe lângă bagajul mare, pentru care Ralli primește ajutor de la mama ei, ea își pune câteva lucruri esențiale în rucsacul personal: cărți, telefonul, căștile, aparatul foto, guma de mestecat și, desigur, jurnalul și penarul cu pixuri colorate.
- Ți-ai luat tot, Ralli?, strigă mama lui Ralli din bucătărie.
- Da mamaaaa!, se aude Ralli din camera de lângă.
- Nu uita jurnalul și să mai verifici lista o dată!
- Da mamaaaa!

Cu puțin timp înainte de plecare, Ralli scoate iar jurnalul și îl răsfoiește pentru câteva momente. Se oprește la o pagină, se uită de sus în jos și oftează, apoi ia un pix verde și începe să scrie.

24 iunie 2023
Dragă Ritta Bonita...
În mai puțin de o oră mama și tata mă vor conduce cu mașina la locul de întâlnire pentru plecarea în tabără. Chiar dacă nu mai vin și alți prieteni apropiați, aleg să cred că va fi ok și distractiv în tabără. Te iau cu mine ca de obicei și abia aștept să iți povestesc prin ce chestii interesante o să mai trec.
- Dragă Ralli, mă bucur atât de mult că ai învățat să privești și partea bună a lucrurilor!

Ritta Bonita face o piruetă.
- Abia aștept să îmi povestești lucruri din tabără!
Am totuși emoții, dar am tot timpul cu mine lista cu arme și o să revin la ea ori de câte ori voi avea ocazia.
- Cred că ar fi o idee bună să recapitulăm și acum câteva dintre ele...
Desigur...

Lista cu arme pentru situații dificile
Oricum m-aș simți, este normal.
Orice om are emoții, chiar dacă sunt mai greu de suportat uneori.
Este doar o zi mai dificilă, nu va fi așa mereu.
Inspiră și expiră. Repetă.
Vorbește cu mine. Scrie în jurnal. Hihi.
Observă senzațiile corpului.
Cum respir?
Ce îmi trece prin cap?
Este posibil acest lucru?
Respectă spațiul personal.
Numește emoția. Mă simt...
Fii o prietenă bună.
Fii o prietenă bună și cu tine însăți.
Ascultă-ți prietenii atunci când au nevoie și respectă ce îți transmit.
Strânge un obiect în mână.
Mototolește o hârtie.
Mergi la plimbare.
Aleargă, fă sport.
Încearcă să vorbești cu mama ta.
Sau cu un prieten.
Sau cu psihologul școlii.
Sau cu dirigintele.
Prietenii adevărați îți sunt alături și încearcă să te ajute dacă pot și îți dorești.
Inspiră. Expiră. Repetă.
Scrie o listă cu punctele tale forte.
Gândește-te la o întâmplare amuzantă.
Gândește-te la un moment în care ai zâmbit.
Amintește-ți că nu ești singur.
Amintește-ți să spui "te rog" și "mulțumesc".
Amintește-ți să întrebi "ești bine?", "ai nevoie de ceva?"
Gândește-te la un moment în care ai fost curajos.
Scrie trei lucruri care îți plac la tine.
Ai răbdare.
Cere o îmbrățișare de la cineva drag.
Când cineva pare că se simte rău, întreabă dacă dorește o îmbrățișare.
Inspiră. Expiră. Repetă.

... lista continuă.