Lista UNESCO: noutăți (1)

Pe lista UNESCO au intrat recent mai multe monumente de prin lume adunate, 42 doar din Europa, dar sunt de peste tot din lume. Vă spun două cuvinte astăzi despre Maison Carrée din Nimes, Franța. De ce tocmai despre acest mic templu? Păi, sper că v-ați obișnuit deja, de când citiți, dacă o faceți, textele mele: ori de câte ori pot, fac referință la locuri sau așezări sau edificii pe care le-am văzut deja.

Așa și acum. Maison Carrée (britannica.com/Maison-Carree) este menționată ca unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură romană, cel puțin de la Abatele Laugier încoace, în tratatul său de arhitectură (https://smarthistory.org/maison-carree/). Poate și pentru că este considerat ca fiind cel mai bine păstrat monument al Romei antice? În orice caz, Laugier îl admira pentru simplitatea sa. Tuscan în proporții, templul e corintic în ordinul clasic utilizat și colonada pare să fie peripteră, dar nu e, de vreme ce o parte din coloanele laterale sunt angajate în zidul cella-ei. Doar cele din porticul promaosului sunt, de fapt coloane de sine stătătoare.

Toate bune și frumoase, dar nu doar acesta și amfiteatrul, comparabil cu Colloseum-ul, sunt motivele pentru care am ajuns și noi la Nimes. Am vrut să văd, cât timp soția preda la Grenoble și, apoi, la Lyon, clădirea construită ca front pentru micul templu de către unul dintre cei mai mare arhitecți contemporani, Sir Norman Foster (architectour.net/opere/opera=Carree;architetto=Norman_Foster).

Ceva ce nici cu gândul nu ai gândi în România s-a petrecut în sudul Franței: alăturarea unei clădiri hi-tech într-un ansamblu de o importanță istorică cu totul specială. Ce este așa de special la clădirea lui Sir Foster? Respectarea impecabilă a modulării folosite la templu pentru interaxe între stâlpii metalici; o prezență discretă, datorită folosirii sticlei transparente (la fațade) și translucide (la trepte și circulații orizontale în interior). Stabilind cel mai mare contrast posibil între templu și restul clădirilor din piața dimprejur, inserția lui Sir Foster ne arată că, folosind cele mai recente materiale și tehnologii, poți, în același timp, să proiectezi mai tradițional decât atunci când folosești o expresie istoricistă, oricare va fi fiind aceasta (artistes-occitanie.fr/nimes-fete-les-trente-ans-de-carre-dart).

Mă bucur că acest ansamblu a primit statutul acesta de la UNESCO, care e mai mult de prestigiu decât de vreun ajutor financiar; chiar dacă la vreme de război, precum Palmyra, sau statuile lui Buddha de la Bamyan, în Afghanistan, nu te ajută nimeni și nimic...