Constat, de asemenea, că anul ăsta m-au marcat bolile celor apropiați și propriile îndoieli, "șantierele" concrete sau metaforice la care m-am trezit înhămată, că s-au accentuat angoasele, că creierul meu nu mai e ce-a fost și concentrarea (după două ture de Covid și un burnout serios) mă sleiește. Că derulatul prin social media îmi declanșează o mulțime de stări, aproape toate situate între depresie și deznădejde. Inclusiv deznădejdea că oamenii continuă să (se) ucidă, iar mie au ajuns să îmi trebuiască ochelari de atâta bleojdit în ecrane. Am ajuns la vârsta la care, întrebată fiind - pentru prima oară în viață, dacă stau bine să mă gândesc - "Andreea, tu ce îți dorești? Ce ai nevoie ca să poți continua?" m-am trezit răspunzând că nu-mi mai doresc mare lucru în afară de sănătate și pace. Liniște, strict acustic, și liniște interioară. Nu prea mai pot să duc tristeți fără să plâng, îmi crește prea ușor tensiunea, iar viitorul - când îl privesc realist - și-a cam pierdut strălucirea. Poate era doar poleială și s-a zgâriat. Îmi place în continuare să fac cinci kilometri pe zi prin pădure. Supraviețuiesc umblând, inventariind ce daune au mai cauzat castorii în lunca Inn-ului, frecându-mi palma de scoarța aspră și îngroșată de ani a arborilor smulși de furtună, minunându-mă de cromatica toamnei, de griul uniform al iernii care fumegă, de primăverile din gând.
În 2023 mi-am propus să mă pun la curent cu literatura română contemporană. Am citit mult, până la insomnie. Unele cărți mi-au plăcut, m-au inspirat și m-au înviorat o vreme (Ioșca - Cristian Fulaș, Theodoros - Mircea Cărtărescu, Vântureasa de plastic - Marius Chivu, Ca să nu se aleagă praful de toate - Cosmin Perța si Micile plăceri ale morții - Goran Mrakić). Altele mi-au lăsat un gust amar, iar altele pur și simplu m-au plictisit. Sunt, ca mulți alții poate, o cititoare din ce în ce mai blazată, mai nerăbdătoare și mai dezvrăjită. Nu mai am apetit pentru temele "mari", care țin neapărat să (se) afirme, transformând textul în pretext; nu mai am apetit pentru revolte, ideologii, polarizare. Unde mai e centrul? Mi-a scăzut interesul pentru abstracțiuni și mă feresc de-a dreptul de sofisticării. Mă mișcă, în schimb, clocotul omului interior, emoțiile simple și sincere; adevărul că suntem, vrând-nevrând, întrepătrunși; că nu putem trăi, spera, muri în izolare; că avem nevoie unii de alții; că peticul de hartă al fiecăruia nu e suficient pentru a naviga. Mă mișcă realitatea că, pentru vindecare, iubirea rămâne esența. Mă mișcă frumosul. Mă mișcă, uneori, poezia. Am răsfoit fără tragere de inimă poeți recomandați, români, germani, spanioli, croați și portughezi, literați rafinați, de primă mână. De regăsit m-am regăsit, însă, până la urmă, într-unul singur, marginal, descoperit întâmplător: Joshua Luke Smith. Viziunea lui - că suntem, fiecare din noi, poemele lui Dumnezeu în lume - a aprins o flăcăruie în mine. Ideea că îl exprimăm pe El și că, privind la noi ca un poet ce-și editează scrisul, și-ar putea spune la un moment dat "Da, e bine, e foarte bine" m-a încălzit.
În ce mă privește, simt că mă aflu încă într-o formă brută. Am nevoie de șlefuire, de multă șlefuire. Melodia verbului lasă enorm de dorit, iambul, înnămolit cum e în bălți insalubre, nu curge, cacofoniile stârnesc vârtej de frunze uscate. Vor trebui tăiate cuvinte, prelungite tăceri, armonizate ritmurile cu întregul. Nu țin neapărat să fiu o poezie cu rimă, dar mi-ar plăcea s-ajung, cândva, un haiku - despre o pasăre, un râu sau despre vântul care face două conserve de tablă atârnate-n balcon să se atingă și să cânte.
*
Începând din 1 decembrie 2023 așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)