Arhitectura - între originar și original

În ultimul timp, cel puțin două vești ne obligă să reacționăm la întrebarea cu privire la originile arhitecturii zidul de piatră, de 120.000 de ani, dintr-o peșteră din Grecia și cel de lemn, de 457.000 ani din Zambia...

Știm deja că, de fiecare dată când arhitectura s-a schimbat la față, același proces a generat mituri / explicații diferite cu privire la originile și genealogia ei (genealogie în sensul conceptului definit de Foucault). Fiecare tratat de arhitectură le descrie și le exemplifică. Or, viceversa, judecând după interesul crescut din ultimele decenii pentru tema originilor, ar însemna că suntem în plină schimbare de paradigmă a arhitecturii, dincolo de aspectele estetice. O dovedesc metodele de proiectare bottom-up.

Acum, noile descoperiri arheologice și tehnologiile utile arheologiei preistoriei, precum LIDAR, aduc noi și noi dovezi și artefacte, din ce în ce... mai originare, mai timpurii, mai stranii. Sunt, dacă nu scoase încă la lumină la propriu, cel puțin anunțate ca potențiale șantiere arheologice, nenumărate amplasamente necunoscute până acum. Cele două exemple celebre deja, de la Göbekli Tepe și Karahan Tepe, din Turcia (prima e făcută celebră de cel puțin două seriale de pe Netflix, o telenovelă turcească și unul al lui Graham Hancock: pe ambele, dacă le priviți cu sonorul închis, puteți vedea sanctuarul). Ce e interesant de știut este dacă nu cumva, lângă sau sub aceste sanctuare multiple, nu sunt cumva și instanțe anterioare, care ar duce și mai înapoi în timp povestea originilor.

Dimpotrivă, timpul prezent este, cel puțin din secolul al XX-lea / de la avangarda istorică încoace, câmpul de bătălie al originalității, care nu ocolește arhitectura: nemaivăzutul, de neconstruitul, utopicul și alți termeni care descriu o istorie alternativă a arhitecturii. Este o bătălie în care uzura imaginilor nemaivăzute este deja pierdută, prin tocmai excesul de vizibilitate, de expunere, de repetare insațiabilă.

Am propus un curs în două ședințe la Fundația Calea Victoriei (fundatiacaleavictoriei/originar-vs-original-in-arhitectura), în care: 1) voi defini ce înseamnă originea, ce înseamnă originar în arhitectură (când a apărut, cum o recunoaștem; despre (arhe)tipuri, modele exemplare, tradiție) și 2) ce e original în arhitectura dintotdeauna, ce e original, azi, în discuția despre originar și cum e posibilă înnoirea, adică despre "retrofuturism" (măcar spre a-l deosebi de retrofuturism, cel fără ghilimele). Nu trebuie să fiți arhitecți ca să urmați cursul. Trebuie doar să fiți înfiorați de misterele începuturilor și critici la adresa prezentului, care se crede original, neștiind că repetă, uneori jalnic, partituri deja cântate...