RETROSPECTIVĂ HIPERSELECTIVĂ 2023 (1): Despre generarea formelor generative (I)

Expoziția Liliana Mercioiu Popa, Linia (de conduită), trăsătura (de caracter) și punctul (de vedere), curator Ami Barak, Pavilionul Isho, Timișoara, 18 februarie-18 martie 2023
 
După remarcate prezențe în edițiile din 2015 și 2019 ale bienalei internaționale Art Encounters din Timișoara și după o binevenită expoziție personală la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC) din București, discreta, dar perseverenta (de fapt, și: perseverența la lucru mai curînd presupune discreția publică) artistă timișoreană Liliana Mercioiu Popa a beneficiat de o expoziție reprezentativă exact în momentul deschiderii oficiale a sezonului de Capitală Europeană a Culturii (18 februarie 2023) și fix în epicentrul a ceea ce îi conferă, de mai mulți ani deja, Timișoarei caracterul (informal, dar de necontestat, și în plină propagare) de capitală a artei contemporane: Pavilionul Isho. Avantaj sau dezavantaj (ca urmare a aglomerării de evenimente și a posibilului lor risc de "canibalizare"), expoziția sigurei, fermei, dar atît de delicatei artiste, ajunse la o deplină maturitate expresivă și programatică, s-a bucurat, în plus, de "mîna" sigură și generoasă, întotdeauna "artist oriented", a curatorului și criticului Ami Barak. Împreună, cei doi, artista și curatorul, au reușit o mică expoziție exemplară și memorabilă: artistei-exploratoare se pare că îi convine acest format concentrat, intensiv, intim de asemenea și doar aparent redus, în care, deschizîndu-și atelierul, expune stadii, raporturi de etapă ale explorărilor sale. Caracterul exemplar și memorabil al expoziției a fost întregit și de titlul absolut remarcabil - Linia (de conduită), trăsătura (de caracter) și punctul (de vedere) -, care are marele merit de a reuni, într-o sinteză organică (și vom vedea că alăturarea acestor doi termeni nu are nimic fortuit), esteticul (formalul) și eticul (programaticul ca angajament existențial), caracteristică perfect definitorie (așa cum anunțam deja) pentru Liliana Mercioiu Popa.
 
Într-o încercare - oarecum criptică ca urmare a concentrării - de a defini profilul artei Lilianei Mercioiu Popa, curatorul Ami Barak vorbește, în argumentul expoziției, de "estetica ornamentului ca o estetică naturalistă, bazată pe mecanisme biologice sensibile mai ales la configurațiile formale de receptare a mediului înconjurător", pomenind apoi tensiunea creatoare dintre matematica "automatelor celulare" și ornamentalismul "țesăturilor tradiționale", cu motivele lor repetitive declinate serial care devin, astfel, matriciale. Devine foarte repede clar că arta Lilianei Mercioiu Popa este focalizată pe explorarea tensiunii creatoare, vitale, dintre formalism și viu, dintre natură și, nu atît tehnologie (sau ce a ajuns tehnologia în stadiul actual), cît bazele, rădăcinile sau, cum se spunea cîndva, temeiurile matematice, pre-tehnologice ale viului, ale vieții: condițiile comune, logice (de la logos), atît ale matematicii, cît și ale vieții; viața, viul se reproduce, proliferează serial, în baza unor modele sau "matrice" abstracte, vital-abstracte (reificabile ca matrițe), care se lasă întrevăzute "ornamental" ca motive. Viul poate fi, azi, matematizabil și "algoritmabil" tehnologic tocmai pentru că este deja structurat matematic, modular.
 
Or, tocmai aici intervine "tușa" singularizatoare a căutărilor artei Lilianei Mercioiu Popa: printr-un gest feminin și chiar matern, sororal poate, artista caută, pe de o parte, să ne scoată din impasul și din angoasa impasului general generat de dominarea actuală a viului de către tehnologie, arătînd că cele două, viul și tehnologia, nu se opun, ci sînt înrudite, dacă nu chiar unul și același lucru, dar și, pe de altă parte, că actuala configurație tehnologie-viu este mortiferă, dezechilibrată, întoarsă împotriva rădăcinilor și istoriei acestei sinteze vii și vitale, și că ea nu este dată, fatală, impusă doar de știință, ci trebuie cercetată și continuată, fără încetare, și prin artă, ca artă, explorînd concomitent artificialitatea noului și naturalitatea tradiției în vederea adevăratei, optimei sinteze, încă neatinse și de la care s-ar putea să fim chiar deturnați de actuala configurație, și pe care tocmai de aceea trebuie să continuăm să o explorăm și să o cercetăm, dintre bios (nu din computere!) și technè. La asta lucrează Liliana Mercioiu Popa.