RETROSPECTIVĂ HIPERSELECTIVĂ 2023 (2): Despre generarea formelor generative (II)

Expoziția Liliana Mercioiu Popa, Linia (de conduită), trăsătura (de caracter) și punctul (de vedere), curator Ami Barak, Pavilionul Isho, Timișoara, 18 februarie - 18 martie 2023

Ceea ce a expus anul acesta Liliana Mercioiu Popa este tocmai tensiunea acestei sinteze dinamice (despre care am vorbit săptămîna trecută, în prima parte a acestui articol) dintre forma ca rezultat și produs și forma-agent și actant, forma-proces. Formele expuse, dezvăluite transversal de către artistă sînt motive, adică forme active, non-terminale, ne-statice, a căror activitate creatoare în curs (prin serialiate, repetare, replicare) ne este dezvăluită, monstrată prin diagrame ale unor stadii: graficele Lilianei Mercioiu Popa dezvăluie forma "ornamentală" nu atît geometrică, cît mai degrabă algebrică a etapelor aparent asincrone de creație și propagare neîncetată a viului. Formele ei au, ca motive și ca vizualizare a un stadii procesuale, un dublu statut: sînt și statice, și mobile, și pasiv-expuse, și activ-generative, fiind și ornamentale, dar arătînd, dezvăluind, prin întoarcerea țesăturii ontologice pe partea cealaltă, și cum se urzește viul. Ornamentul nu este o formă terminală, finală, decorativă, ci continuă să acționeze (asupra noastră și prin noi): aceasta pare a fi marea descoperire din intimitatea matematicității viului asupra căreia se concentrează și insistă artista, arta ei fiind tocmai o căutare a metodelor de dezvăluire, de arătare, de "obiectivare" și de vizualizare și, deci, de propagare a acestei legi de sinteză a viului, a matematicii și geometriilor vitale. Ca o senzație de frînare, de trimitere un moment, o etapă, un stadiu înapoi (de unde, probabil, ar trebui să începem, să continuăm altfel), folosirea punctelor care amintesc de cartelele perforate din (pre)istoria computerului. Automatismul și viul sînt înrudite, dar trebuie re-împăcate, re-sintetizate, re-țesute și re-urzite laolaltă în avantajul, nu în defavoarea viului. Echilibrul vital dintre matematică și viu trebuie restablit - și iată o misiune, discretă dar (și) perseverentă, a artei. Cu atît mai mult cu cît mica, intensa și intensiva expoziție de acum pare a fi dorit să dezvăluie, să obiectiveze și să obiectualizeze însăși "mașina" sau "motorul" "tehnologic", dar tradițional, al viului: în mijlocul sălii, Liliana Mercioiu Popa a materializat diafan, sau mai degrabă a sugerat un război de țesut, cu suveicile lui bărci călătoare sau de salvare, o adevărată flotă pornită să recucerească lumea, să restabilească, vesel, multicolor, echilibrul, diversitatea. Matematicitatea motivelor este arătată doar pentru a ne convinge că acestea trebuie lăsată să acționeze discret, dar (adică) perseverent, nu să se impună ca formele și expresiile înseși ale viului. Motivele trebuie să rămînă decorative pentru a putea continua să fie generative. Ele sînt "softul" și "hardul", dar nu și produsul, care nu poate fi replicat decît ca singularitate, repetat ca i-repetabilitate. Despre generarea formelor generative este această expoziție.