Anul a început alături de niște prieteni foarte buni, cu câteva pahare de vin și discuții despre orice. Să nu uit, am să înlătur partea cu munca cea de toate zilele, că arată ca o pieliță ce trebuie îndepărtată ca mâncarea să fie numai bună. Nu zic că nu-mi place ceea ce fac, îmi place, dar serviciul nu e distracție (ce mi-a ieșit vorba asta de duh).
Având toată viața impresia că sunt Batman (spre deosebire de personajul de benzi desenate, eu am "cohoneși" să-mi dezvălui identitatea secretă), pot să vă zic ce-mi mănâncă frumos timpul, adică proiectul Haimanale Literare. Vreau să vă imaginați un iepuraș care roade un morcov, doar așa veți înțelege cum se simte în inima mea. De subliniat neapărat și frăția pe care o am cu cealaltă haimana literară, scriitorul și pictorul Marian Neguțu. Ne place să promovăm cărți, să încurajăm tinerii scriitori (poeți 95%, la proză e mai greu, dat fiind faptul că rețelele de socializare sunt făcute pentru texte scurte) și să strigăm din cei patru plămâni: "Și în Ploiești se poate!"
Așa am creat Întâlnirile Haimanale Literare, la Blues Cafe, locul unde am reușit să aducem scriitori consacrați și scriitori care încă nu au debutat, dar în care credem foarte mult. Am învățat multe de la cei pe care i-am invitat și am legat prietenii mișto. Închei partea de prezentare a ultrameagasuperproiectului Haimanale Literare cu informația că avem și podcast realizat în parteneriat cu Muzeul Memorial Nichita Stănescu. Vizitați neapărat Muzeul, merită! Dacă până acum nu ne-ați dat like, share și subscribe... musai să o faceți!
Porneam textul de la călătorii și amintesc puțin de serviciul unde lucrez, pentru că datorită oamenilor minunați de acolo (chiar am colegi de nota 10 și asta e ca mierea de albine) am plecat într-un schimb de experiență în Luxemburg. Când am auzit vestea, am avut sentimentul ăla de copil nerăbdător să plece în excursie cu clasa, un fel de Pelișor 2.0.
În general, în avion îmi place, atât doar că nu m-am putut bucura de zbor, din cauza unui somn adânc de două ore. Am coborât în Belgia și prima oprire a fost în Bruxelles, în treacăt așa. Mă abțin să fac alte comentarii, am văzut Atomium și...
Camera de hotel a fost în Germania, la Trier, la 60 de km de locul unde trebuia să lucrez, Contern, Luxemburg. Cum n-am carnet de conducere, partea cu drumul n-a fost obositoare (Adi, multă dragoste către tine!) și m-am putut bucura zilnic de două ore în care am putut să mă uit atent la oameni, autostrăzi, mașini, peisaje, păsări etc. Sărim peste cele opt-nouă ore de serviciu și ajungem la serile în care mă plimbam pe străzile din Trier. Trier e chiar un oraș foarte fain, unde râul Mosela e printre principalele atracții. În multe seri am stat să văd cum trec mici "titanicuri" cu oameni care se distrau de parcă mâine ar fi fost sfârșitul lumii. Câtă risipă, să vomiți icre negre și foie gras!
O altă mare atracție este statuia lui Karl Marx (Născut: 5 mai 1818, Trier), locul de "pelerinaj" al chinezilor. Dat fiind trecutul familiei mele din perioada comunistă, tentația era să pun pâine cu laxative în jurul statuii și să sper că toți porumbeii din lume își vor face treaba...
Una peste alta, vă recomand să vizitați cel mai vechi oraș german și să vă minunați de Poarta Neagră (Porta Nigra), Catedrala Sfântul Petru sau Amfiteatrul Roman. A, era să uit: berea e miez!
Am lucrat eu o săptămână, dar ca un nedus la biserică ce sunt, am profitat de fiecare minut și, pentru că "la barza chioară îi face Dumnezeu cuib", în acea joi a fost Înălțarea Bunuțului, adică: "ole, ole, hai să dăm o fugă prin Metz, frate Adi!" Zis și făcut, Metz, orașul francez în care s-a născut Paul Verlaine a fost următoarea oprire. Aici n-am stat mult, am intrat în Cathédrale Saint-Étienne, i-am făcut câteva poze râului Mosela, ne-am exersat franceza cu două "merci"-uri și trei "oui"-uri și am mâncat o suculentă friptură de vită.
Deja căpătasem experiență internațională și simțeam că ultima oprire, weekendul din Luxemburg, va fi punctul culminant.
Yep, n-am fost dezamăgit, Luxemburg e un oraș al bogaților și al celor ca mine, care din noroc chior ajung acolo. În acea sâmbătă a fost un maraton, motiv de sărbătoare, cică nu prea iese lumea așa puhoi decât de câteva ori pe an. În rest, terase și scumpete. E clar că n-ai cum să nu rămâi fascinat de o țară atât de frumoasă, chiar dacă foarte mică (aveam impresia că mănânc în Luxemburg și îmi ies coatele în Germania). Centrul vechi al orașului Luxemburg, Bock Casemates, Marele Palat Ducal, Le Chemin de la Corniche, Parcul Natural Öewersauer sunt doar câteva dintre atracții. Ce mi-a mai plăcut la nebunie, a fost să mă pierd cu mintea prin Muzeul Național de Istorie și Artă, de unde mi-am cumpărat un superb album foto de Edward Steichen.
Menționez că tot acest text va fi bazat pe lucrurile mișto care mi s-au întâmplat, nu vreau să zic și de alea nasoale, că poate scriu vreo carte de dezvoltare personală cum nu s-a mai scris.
Sar direct la Cluj, unde am fost invitat să citesc poezie în cadrul Festivalului Rocada Artelor ("ROCADA ARTELOR este un festival anual, organizat de Asociația Culturală ROCADE, ce se bazează pe ideea complementarității expresiilor artistice, indiferent de forma de manifestare. Încadrate de o expoziție de artă plastică, au loc o suită de evenimente-atelier din zone artistice diferite, provocate la dialog. În acest an, tema-liant propusă, în jurul căreia este construit festivalul, este DIVERSITATE și INCLUZIUNE". Las un link să vedeți cu cine am fost pe afiș și de ce sunt mândru: rocade.ro/rocada-artelor-editia-ii). Mulțumesc, Remus! A fost ceva deosebit, cu muzică foarte bună, expoziții de artă, poezie, oameni de nota un milion și o organizare ireproșabilă. Păcat că n-am vizitat mai mult Clujul, că am ajuns sâmbătă, am plecat duminică seara și luni dimineața, direct după un drum de 9 ore cu trenul, am lucrat.
Și uite așa am ajuns la concediu. Corfu, Grecia, cu bunii mei prieteni. Când am prietenii lângă mine, plus muzica grecească (apropo, am auzit o melodie care are ca refren, zic eu: "a piștere, a piștere!"; dar n-o găsesc pe YouTube), plus marea albastră, plus papuci anti-arici de mare, plus locuri de vizitat, plus vreme bunicică (a și plouat, dar au fost muzee de vizitat), plus fructe de mare, plus vin, plus discuții despre orice, apăi ce-mi mai trebuie? Nimic! Vorba lui Hagi: "Viața e frumoasă, dar merită trăită!"
Trebuie să vă mai spun despre străduțele înguste, colorate și pavate cu intenții bune, cu oameni vorbăreți care-și întind rufele pe sârmă, cu cafenele de abia ai loc să-ți întinzi țurloaiele: Doamne, sunt îndrăgostit de ele!
Și, ca să nu vă las pe gol cu aceste câteva rânduri despre Corfu, vă spun că puteți vizita: Vechiul oraș Corfu, Cetatea Angelokastro, Muzeul de Artă Asiatică, Muzeul Arheologic, Mănăstirea Vlacherna, Biserica Sfântul Spiridon, Insula Șoarecelui și multe alte locuri care te vor face să te simți fericit că ești locuitor al acestei planete. Încă ceva, cântăreții naturii, cicadele, un fel de greieri din zonele cu climă mediteraneeană.
Închei textul cu un eveniment fain, Târgul de Carte Gaudeamus - București. Și aici m-am simțit ca peștele în apă, pentru că am participat la lansări, m-am întâlnit cu prieteni cititori și scriitori și mi-am cumpărat câteva cărți de poezie pentru suflețelul meu (mi-aș fi luat mult mai multe cărți, dar na, după buget).
Sper ca anul viitor să scot și eu ceva nou pe piață, dar toate la momentul potrivit.
Fraților, sper ca 2024 să fie un an cu pace, cu sănătate, cu familia alături, cu călătorii în locuri de povestit nepoților și cu multă fericire! Pace și prosperitate!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)