Stau încremenită în fața ușii, dincolo de ușă ar fi trebuit să mă aștepte mama, simt nevoia să sun cu toate că știu că nu-mi va răspunde nimeni.
Începutul anului 2023. Călătoream de ceva timp printr-un ținut sălbatic al durerii. De cât timp? Cum a început? Dar cum a fost pentru ea?
Eu și fratele meu păream prinși într-o buclă temporală.
Suntem aici, suntem lângă tine.
E bine.
Suntem amândoi.
...
Cine ești tu? Mama mea?
Nu, tu ești mama mea.
Unde e mama mea? Dacă nu ești mama mea, atunci de ce ai grijă de mine?
...
Unde e Magda?
Eu sunt Magda.
Bine, am înțeles, dar eu o vreau pe Magda cea adevărată.
Ce n-aș trece eu sub tăcere ar fi strigătul acela al mâinilor ei țesând aerul, care de fiecare dată preceda o criză. Nici o fotografie nu ar putea fixa acel strigăt al minunatelor ei mâini.
Îți spun că eu azi o să mor.
Nu se poate...
Ai să vezi!
Cum aș putea gestiona vorbele ei? Nu cunosc decât o formă de a jeli, jelitul mut, jelitul pur și simplu vine de la sine. Dar ce voi face când va veni momentul de groază? mama va pleca în lumină, dar eu?
Acel "altceva" s-a întâmplat în mijlocul primăverii. Am adormit concentrată pe respirația ei zgomotoasă. Ai să vezi - îmi spusese mama. Ai să vezi - s-a întâmplat în acea noapte de primăvară și asta pentru că ea iubea florile, dar mai iubea și copiii, și bătrânii.
Am stat lângă ea sperând s-o reaud răsuflând zgomotos, dar n-a mai fost să fie, așa că am chemat salvarea. Pentru orice eventualitate. Am întrebat. Nu-mi amintesc ce mi-au răspuns. Știu că erau și vorbe de îmbărbătare, dar și sfaturi. În patru luni mama urma să împlinească o sută de ani, dar timpul n-a mai avut răbdare.
Apoi totul a devenit alb strălucitor, ca o zăpadă, dar nu ca cea care se topește pe mâinile tale, ci ca una pe care nu o poți atinge, ceva care s-a transformat într-un strigăt mut.
Stau încremenită în fața ușii și dincolo de ea simt angoasa de a ști că murim complet singuri, învinși de propriile complicații, iar restul lumii își vede mai departe de viață așa cum e firesc, fără noi.
Începea doliul.
Găsesc cu mare greutate cheile în rucsac.
Urmează o nouă zi.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)