Călătorului (cultural) îi șade bine cu drumul - retrospectiva anului teatral 2023

Though you know we wish we could

Oh no, there ain't no rest for the wicked

În 2023 simt că am trăit. Pe bune. Ăsta e poate cel mai sincer mod în care pot să-mi încep retrospectiva. Am trăit intens și total și fără plasă de siguranță, cum numai la 21 de ani ai curajul să trăiești. În teatru, mi-am repetat de oricât de multe ori a fost nevoie (și a fost nevoie!) - When it feels scary to jump, that is exactly when you jump (credits: A Most Violent Year). Până când cuvintele mi-au devenit crez. Până când am învățat să mă bucur de ghemul de neliniște pe care-l simt în stomac înainte să pășesc pe teritorii necunoscute. Simt că am crescut mult prin oamenii pe care i-am întâlnit. Prin discuțiile purtate până târziu în noapte, într-un festival sau altul, înconjurați de fum de țigară și de râsete stridente. Prin frumusețea pe care doar ritualul nostru o face văzută. Prin momentele de tăcere pe care n-am simțit nevoia sa le umplu prin cuvinte. Am căutat să nu stau prea mult timp în același loc, să nu-mi cresc prematur rădăcini. Am copilărit, deși mi se spune din ce în ce mai des că nu mai e timp de așa ceva. Când n-a fost timp, mi-am făcut. Să mă reîntorc acasă ori de câte ori am putut, cu recunoștință pentru privilegiul că încă pot face asta. Să îmi revăd prietenii și să prețuiesc gașca noastră, care se încăpățânează să reziste. Să mă bucur de viața în afara teatrului, să îmi reamintesc permanent că e sănătos ca ea să existe și să o echilibreze pe cealaltă. Să trăiesc în tihnă.

Călătorului (cultural) îi șade bine cu drumul, așa că anul 2023 a venit ca o continuare firească a tuturor călătoriilor (fizice & afective) pe care le-am început în 2022. Pentru că sunt un fan declarat al listelor și al tabelelor în Excel, am hotărât să împart retrospectiva de față în trei categorii diferite:

I. 2023. Victorii personale & profesionale - o trecere în revistă a tuturor ipostazelor creative pe care le-am explorat în 2023
II. 2023. În 2+2+3 spectacole - o listă cu highlights / revelații / descoperiri ale anului meu în teatru
III. 2023. De urmărit - actori / actrițe / trupe pe care cred că merită să stăm cu ochii în viitorul apropiat (un demers inspirat de triada de articole semnate de Oana Stoica la finalul anului teatral 2023, în revista Scena9, pe care o poți citi aici: scena9.ro/by/oana-stoica)

I. 2023. Victorii personale & profesionale

Spectacolul ÎncotRO? sau Oameni cu bulină roșie - Serile Teatrului Studențesc, ediția XXV
Anul meu a început cu repetițiile pentru ÎncotRO? sau Oameni cu bulină roșie, cel de-al doilea spectacol pe care l-am creat împreună cu trupa studenților de la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică din cadrul ASE București. Făcând un pas mai departe față de primul nostru spectacol, Un fluture răstoarnă o piesă de domino.exe, care avea la bază un text scris de mine în perioada liceului, am vrut ca anul acesta să explorăm o metodă diferită de lucru. De aceea, am folosit tehnici de teatru devised și am implicat întreaga echipă creativă a spectacolului (Andreea Pleșa, Cezar Barbu, Bianca Mihai, Oana Ghiță, Eryk Petrescu, Alexandra Ciurlea și Amalia Tănase) în scrierea textului. Așa s-a născut ÎncotRO? sau Oameni cu bulină roșie, prima creație colectivă a Trupei SiSC, prin care ne-am propus să vorbim despre granița fină dintre adolescență și maturitate, despre cum învățăm să ne desprindem de orașul nostru natal și să redefinim cuvântul acasă. Aceleași emoții ca anul trecut (lucru care nu cred că se schimbă vreodată, indiferent cât de multe premiere scoți în lume), dar o piele ceva mai tăbăcită când vine vorba de piedici și frustrări. Aceeași voluptate a repetițiilor până la 2 dimineața în UNATC, același curaj neobosit de a o lua de la capăt și multă asumare din partea colegilor mei în sondarea unor istorii personale dulci-acrișoare. Și nu în ultimul rând, bucuria nebună de a construi împreună un spectacol de la zero și de a-l privi atunci când se întâlnește pentru prima dată cu publicul la Serile Teatrului Studențesc.


Atelierele de scriere dramatică & jurnalism cultural
Una dintre ipostazele în care m-am aflat pentru prima dată în anul 2023 a fost cea de trainer. În liceu, atelierele de teatru și film la care participam constant erau o reală gură de oxigen în raport cu ce se întâmpla la școală. Aici simțeam că primesc, în lipsa unui termen mai bun, un soi de educație alternativă, care s-a dovedit a fi crucială în parcursul meu post-liceu. Aici am întâlnit oameni care mi-au marcat subtil, dar semnificativ, începuturile în teatru. Așa că m-a bucurat teribil și, totodată, m-a responsabilizat invitația profelor mele de a susține ateliere de scriere dramatică în cadrul Departamentului de Studii Teatrale din UNATC, în zilele Ușilor Deschise și la Școala de vară. De la bun început, am fost conștientă că înainte să fiu cineva care îi învață pe ceilalți, sunt cineva care învață la rândul său. Așa că mi-am propus să dau mai departe câte ceva din ce am avut ocazia să asimilez la rândul meu, să vorbesc despre experiențele mele și să fac asta cu entuziasm. Am descoperit în repetate rânduri (atât la atelierele pe care le-am susținut în facultate, cât și la atelierele de jurnalism cultural pe care echipa Centrului educațional de arte performative CEVA m-a invitat să le coordonez în Festivalul Reactiv din Târgu Neamț) că mă alimentează cu o energie nebănuită întâlnirea cu adolescenți care se află acum în punctul în care mă aflam și eu cu câțiva ani în urmă, care își pun aceleași întrebări care mi-au dat și mie târcoale la vârsta lor. Singura regulă pe care mi-o impun este ca din ateliere să nu lipsească Resursele (link-uri către platforme, podcast-uri, concursuri, rezidențe, sugestii de lecturi / spectacole / proiecte etc.), un fel de tips & tricks care să ajute în mod concret căutările creative ale fiecărui participant. Uite așa, cu un sindrom al impostorului alături de care învăț să conviețuiesc, dar totodată cu încredere în forța experiențelor împărtășite, am descoperit că-mi place nespus de tare ipostaza de trainer.


Dissolved Magazine (https://dissolvedmagazine.com/)
În primăvara anului 2023, am devenit coordonatoare de redacție a revistei Dissolved Magazine. După ce proiectul editorial început acum 7 ani de Romina Banu și Melissa Antonescu intrase în hiatus, le-am propus celor două fondatoare să relansăm revista, cu o echipă nouă de colaboratori și cu o identitate vizuală gândită special pentru noua etapă din povestea Dissolved. Revista avea deja o bază solidă de urmăritori, pe care ne-am dorit să o reactivăm și să o repunem în contact cu noul conținut produs de revistă. În mai puțin de un an, am reușit să creăm un nou colectiv redacțional cu o serie de colaboratori din întreaga țară, care acoperă constant diverse sfere culturale (teatru, film, arte vizuale). Dissolved Magazine a însoțit îndeaproape inițiative și evenimente importante - Festivalul Ideo Ideis (Alexandria), Festivalul de Teatru Piatra Neamț, Dracula TiMes Film Festival (Timișoara), Festivalul Reactiv (Târgu Neamț), Festivalul Național de Comedie (Galați). Nu în ultimul rând, pentru mine, revista a devenit un manifest pentru efervescența jurnalismului cultural tânăr. Dissolved Magazine este o platformă care, în primul an de la relansare, reunește cronici de teatru și de film, interviuri cu artiști și artiste a căror muncă merită să capete din ce în ce mai multă vizibilitate. În plus, din dorința noastră de a dezvolta relația dintre un jurnalism de calitate și o componentă vizuală atractivă, am inițiat o serie de articole-portret cu ilustratori și ilustratoare. Materialele îmbină detalii despre procesul lor de creație cu lucrări pe care le consideră definitorii în acest punct al carierei lor. Pentru anul care urmează, ne-am propus să susținem în continuare demersurile creative în care credem cu adevărat, care ne inspiră și pe care le considerăm valoroase. Totodată, ne dorim să coagulăm în jurul nostru o comunitate de cititori care cred în forța jurnalismului pe care îl producem.


Spectacole-lectură cu textele mele: Bra Bre Bri Bro Bru în Festivalul Național de Teatru, Un fluture răstoarnă o piesă de domino.exe la Teatrul Pod și De pe ziduri adunate la Festivalul de arte performative Ecosistem
2023 mi-a adus și trei lecturi pe texte scrise de mine. Adică întâlniri cu trei regizoare (Monica Stoica, Tania Drăghici și Teodora Florea) care m-au inspirat, cu trei echipe tinere și super profesioniste, care mi-au dat chef de muncă și energie cât pentru tot anul. Bra Bre Bri Bro Bru s-a aflat printre cele 5 texte câștigătoare ale Concursului de dramaturgie din cadrul Festivalului Național de Teatru (cei trei jurați & mentori au fost Elise Wilk, Petro Ionescu și Bogdan Georgescu) și a fost o reală bucurie să-l aud citit alături de piesele scrise de Ioana Toloargă, Teona Galgoțiu, Cornelia Iordache și Andrei Radu - toate textele urmează să apară pe LiterNet.ro în primele luni din 2024). După ce i-am citit și recitit textele în liceu (când toate trupele de liceeni obișnuiau să monteze cel puțin unul dintre ele), am aflat că Elise Wilk urma să fie mentorul meu în procesul de lucru asupra textului și am simțit, pentru a nu știu câta oară anul ăsta, că se închide tare frumos un cerc. Întâlnirile cu echipa Teatrului Pod și cu cea a Festivalului de arte performative Ecosistem m-au făcut să înțeleg câtă determinare există în rândul noilor generații de creatori, care încep să își construiască propriile spații și proiecte. Iar mini-stagiunea de dramaturgie Lunea la Pod și componenta de dramaturgie emergentă din Ecosistem s-au dovedit a fi un prilej perfect de integrare a autorilor dramatici la început de drum în echipe artistice tinere și dinamice.


Discuțiile cu publicul - Festivalul de Teatru Piatra Neamț, ediția XXXIV
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț are o tradiție care mi-a devenit tare dragă și pe care o consider o parte definitorie din identitatea teatrului - discuțiile post-spectacol. Anul acesta, am fost invitată să moderez o parte dintre discuțiile cu publicul din ediția cu numărul XXXIV a Festivalului de Teatru Piatra Neamț, cot la cot cu Olivia Călin și Mihai Ivașcu. La fel ca în cazul atelierelor, nu știu dacă aș fi crezut că pot / am datele necesare să fac asta dacă oamenii din jurul meu (în cazul acesta, echipa curatorială a festivalului - Gianina Cărbunariu, Raluca Naclad și Daniel Chirilă) nu ar fi văzut în mine un potențial pe care eu nu îl conștientizasem încă. De fapt, despre asta cred că au fost multe dintre întâlnirile care m-au ajutat să cresc în 2023 - despre ceea ce oamenii din jurul meu sesizează că pot deveni. Am mai spus-o, dar o repet - oportunitatea de a media dialogul dintre public și echipele artistice ale spectacolelor invitate în festival a fost un real privilegiu. A fost exact genul de experiență care te face să simți că ai crescut (uman și profesional) în 14 zile mai mult decât ai făcut-o în tot restul anului.


Secțiunea de comedie alternativă (OFF) și podcast-ul Festivalului Național de Comedie de la Galați
Din aceeași categorie de experiențe valoroase face parte și săptămâna petrecută la Festivalul Național de Comedie de la Galați. Ediția de anul acesta a fost marcată de apariția secțiunii de comedie alternativă, pe care am avut ocazia să o curatoriez împreună cu Oana Balaci. Mi-am dat seama că ipostaza de selecționer nu este deloc ușoară, am devenit conștientă de toți factorii care ghidează o selecție festivalieră și mi-am dat seama că îmi place teribil de mult să fac asta. Să pun cap la cap tot ce am văzut de-a lungul unui an teatral, să gândesc o selecție pornind de la nevoile publicului local, să identific spectacolele care să-l provoace și să-i stârnească o reacție. La Festivalul Național de Comedie, am reușit să înțeleg hands-on o altă valență incitantă a muncii de teatrolog. Și, nu în ultimul rând, am înregistrat timp de o săptămână 8 episoade din podcast-ul festivalului, pe care le poți asculta / vedea aici: youtube.com/@TeatrulDramaticFaniTardini/videos.


De prin țară adunate
La finalul lunii februarie, doamna Maria Zărnescu, pe atunci profa mea de ITR (Istoria teatrului românesc) și ITU (Istoria teatrului universal), mi-a încredințat un caiet nou-nouț, pe a cărui copertă scria (oarecum profetico-inspirațional) To travel is to live și pe care am primit misiunea să îl umplu cu însemnări de drum de prin toate colțurile țării. Zis și făcut, am pornit la drum, căci de la dumneaei am învățat, pe lângă istorii de teatru, și bucuria de a fi mereu în mișcare, de a fi permeabil la nou și la revelație în cele mai neașteptate locuri. Anul e pe cale să se termine, caietul a fost dat gata de prin noiembrie. Am scris în el gânduri la care pun pariu că o să mă întorc mult timp de acum încolo, am scris pe genunchi, prin trenuri, pe băncile de pe faleza Dunării, prin camere de hotel noaptea târziu, am scris ca să dau sens lucrurilor pe care le-am trăit. Și, frunzărindu-l, se pare că am poposit (cu motive teatrale) în următoarele locuri: Târgu Neamț (la Festivalul Reactiv), Piatra Neamț (la Festivalul de Teatru Piatra Neamț), Sibiu (la Festivalul Internațional de Teatru Sibiu) Galați (am pierdut șirul de câte ori - o dată la repetițiile spectacolului Miorița (r. Cristian Ban), altă dată la Showcase Proiect 9, altă dată la Festivalul de Comedie și încă de câteva ori), Ploiești (la Festivalul Imaginarium și la Festivalul Internațional de Teatru "Toma Caragiu"), Alexandria (la Ideo Ideis), Craiova (la Teatrul Național "Marin Sorescu"), București (la X-FEST și la Festivalul Național de Teatru) și Constanța (la Stagiunea de Teatru Estival). Concluzia: am nevoie de un caiet nou! De biletele de tren mă ocup eu.

II. 2023. În 2+2+3 spectacole
Lista de față nu se dorește a fi un top. Lista de față nu vrea să sugereze comparații de tipul mai bun / mai rău, ci doar să numească demersurile teatrale care au marcat anul 2023 pentru mine. Adică spectacolele în a căror forță și relevanță cred, care mi-au dat de gândit și care au rămas cu mine mult timp după ce am ieșit din sala de teatru. Lista de față nu se dorește a fi nici exhaustivă, nici absolută. Pentru că despre majoritatea spectacolelor pe care le voi enumera mai jos am scris / vorbit (și) cu alte ocazii, lista mea va fi însoțită de trimiteri spre locurile în care poți găsi cronicile / articolele în care le-am analizat în detaliu. Pentru moment, aleg să cred că simpla lor numire este suficientă și că echivalează cu un vot de încredere. În ordinea în care le-am văzut, spectacolele-borne ale 2023-ului meu teatral sunt:

Cosmic Latte (concept și coregrafie de Ștefan Lupu) - producție UNATC preluată de Teatrul Mic din București, cu Eduard Chimac, Mihnea Cârjan, Iulia Lupașcu, Ramona Niculae, Catinca Hanțiu, Bianca Marinescu, Vlad Furtună, Tony Macpela, Vlad Crudu, Ciprian Chiujdea și Antonia Scutaru (despre care am scris aici: revistascena.ro/cronica-saptamanii/cosmic-latte-sau-ce-culoare-are-universul-coregrafic/)


La Ronde (de Yann Verburgh, după Hora iubirilor de Arhur Schnitzler, regia Eugen Jebeleanu) - producție a Teatrului "Andrei Mureșanu" din Sfântu Gheorghe, cu Nicholas Cațianis, Costin Apostol, Ioana Alexandrina Costea, Oana Jipa, Sebastian Marina, Fatma Mohamed, Camelia Paraschiv Kátay, Anca Pitaru, Daniel Rizea, Mădălina Mușat și Iulian Trăistaru (despre care am scris în numărul 11-12/2023 al Revistei Teatrul Azi)


Nuntă în Oaș (de Anca Munteanu - text original pe LiterNet aici -, regia Cristian Ban) - producție a Teatrului de Nord din Satu Mare, compania Mihai Raicu, cu Roxana Fânață, Andrei Stan, Alina Negrău, Ioana Cheregi, Andrei Gîjulete, Raluca Mara și Vlad Giurge (despre care am scris în numărul 9-10/2023 al Revistei Teatrul Azi)


Magyarosaurus Dacus (text - integral pe LiterNet aici - și regie Gianina Cărbunariu, traducere și dramaturgie de scenă Kinga Boros) - producție a Teatrului Szigligeti Oradea, cu Csatlós Lóránt, Dimény Levente, Fodor Réka, Firtos Edit, Hunyadi István, Kocsis Gyula, Kovács Enikő, Scurtu Dávid, Szabó Eduárd, Szotyori József, Tasnádi-Sáhy Noémi, Tóth Tünde, Tőtős Ádám, Trabalka Cecília și Kocsis Anna (despre care am scris în numărul 9-10/2023 al Revistei Teatrul Azi)


Naufragiat! Fantasticele aventuri ale lui Louis de Rougemont (povestite de el însuși) (de Donald Margulies, regia Andrei Huțuleac) - producție a Teatrului "Maria Filotti" Brăila, cu Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis, Blanca Doba și Corina Borș


Scorpia neîmblânzită (regie și text de spectacol - Leta Popescu, după o adaptare a piesei Îmblânzirea scorpiei de William Shakespeare realizată de Maria Manolescu) - producție a Teatrului Național "Lucian Blaga" Cluj-Napoca, cu Diana Buluga, Sânziana Tarța, Adrian Cucu, Irina Wintze, Patricia Brad, Silvius Iorga, Irina Babir, Radu Lărgeanu, Cosmin Stănilă, Cecilia Lucanu-Donat, Radu Dogaru, Alexandra Tarce și Diana-Ioana Licu (despre care am scris în numărul 11-12/2023 al Revistei Teatrul Azi)


Cine l-a ucis pe tata? (dramatizare de Mihaela Michailov după romanul omonim scris de Édouard Louis, regia Andrei Măjeri) - producție a Teatrului Metropolis din București, cu Adelin Tudorache, Alex Iezdimir, Eduard Chimac, Hunor Varga, Iustin Danalache și Vlad Ionuț Popescu (despre care am scris aici: dissolvedmagazine.com/e-nevoie-de-o-revolutie-ca-tata-sa-si-dea-voie-sa-planga-cine-l-a-ucis-pe-tata-la-teatrul-metropolis/)


Bonus: spectacolele internaționale care și-au croit drum în festivalurile din țară și pe care nu am cum să nu le menționez într-o listă de highlights ale anului 2023 - Diptic: Vise din camera pierdută (Peeping Tom), Ultima cină (r. Milo Rau, NTGent), HA*L*T (r. Tamara Trunova, Little Big Horn asbl), O istorie a violenței (r. Thomas Ostermeier, Schaubühne Berlin în coproducție cu Théâtre de la Ville Paris, Théâtre National Wallonie-Bruxelles și St. Ann's Warehouse Brooklyn), Catarina și frumusețea de a ucide fasciști (r. Tiago Rodrigues), La coteț, adevăr câinos (creat de Tim Crouch, The Royal Lyceum Theatre).

III. 2023. De urmărit
În completarea spectacolelor din lista de mai sus, anul 2023 mi-a adus și o serie de întâlniri cu roluri-revelație, construite de actori și actrițe pe care cred că ar trebui să stăm cu ochii în perioada următoare. Din nou, lista pe care o propun nu este exhaustivă, ci una croită pe măsura sensibilităților și preferințelor proprii. Vei găsi aici artiști și artiste cu spirit ludic și potențial imens, dar și trupe care reușesc performanțe remarcabile pe scenă; artiști și artiste a căror muncă a rimat într-o mare măsură cu nevoile și dorințele mele de spectator și al căror traseu creativ cred că merită urmărit îndeaproape.

Deși Ierbar (r. Radu Afrim, Teatrul Național Târgu-Mureș) a avut premiera în 2022, am avut ocazia să descopăr bijuteria de rol pe care Katalin Berekméri o face în spectacol abia în FNT-ul 2023. Pentru delicatețea absolută din spatele fiecărui gest, pentru Roza sa cu suflet de copil, care învață să îmbătrânească de la plantele sale;


Raluca Mara în Nuntă în Oaș (r. Cristian Ban, Teatrul de Nord Satu Mare) pentru un alt tip de old age, amestec între sarcasm și autoironie modernă, pentru un tip de sensibilitate atent construită, pentru amestecul de comic și tragic cu iz rural;


Cătălina Mihai în Balena (r. Andrei Huțuleac, Teatrul Metropolis București) pentru tinerețea explozivă, pentru umorul abraziv și momentele de vulnerabilitate reprimată pe care știe să le dozeze perfect și pentru că m-am bucurat să o descopăr recent și în ipostaza de dramaturgă a spectacolului sonor Tot nimicul care a încăput într-un reportofon (r. Radu Iacoban, Teatrul Improbabil);


Cristiana Luca și Ștefan Mihai în 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia (r. Elena Morar și Gabi Sandu, Teatrul de Stat Constanța) pentru forța pe care o ascund în spatele cuvintelor rostite de personaje condamnate să trăiască în umbră, pentru ieșirile la lumină pe care le fac posibile, pentru fragilitatea și puterea care coexistă în rolurile lor;


Tudor Cucu Dumitrescu în Hedwig and the Angry Inch (r. Răzvan Mazilu, Teatrul "Stela Popescu" București) pentru charisma și efervescența unui rol care pare să ardă total, pentru demonstrația magnetică a unui actor matur, care a reușit să crească dincolo de eticheta de tânăr care promite;


Vlad Volf în Bujor (r. Leta Popescu, Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați) pentru subtilitatea care marchează evoluția personajului său, pentru echilibrul greu de menținut între revoltă și resemnare, pentru gingășia rar întâlnită în rândul personajelor principale masculine;


Vlad Ionuț Popescu în rolurile din spectacolele pe care le-am văzut sau revăzut în 2023 - Cine l-a ucis pe tata? (r. Andrei Măjeri, Teatrul Metropolis București), Stop the tempo! (r. Mara Oprea, Teatrul Dramaturgilor Români), DN83 (r. Luiza Mihăilescu, Centrul de teatru educațional Replika), Medea's Boys (r. Andrei Măjeri, Apollo 111) pentru versatilitatea și prezența pe care le aduce pe scenă, pentru mix-ul de băiețeală și vulnerabilitate din fiecare rol, pentru că știe să nu se ia prea în serios;


Trio-ul Bogdan Iancu (cu un super rol în monodrama Individual compus în regia lui Andrei Măjeri, produsă de Asociația Hearth), Tiberius Zavelea și Vlad Pânzaru în câini vs. uranus (r. Alin Uberti, spectacol găzduit de MNAC) și în PARTY (r. Alin Uberti, unteatru) pentru identitatea de echipă pe care au reușit să și-o creeze la scurt timp după absolvire, pentru senzația că reușesc să fie în mai multe locuri în același timp și pentru vibe-ul de gașcă pe care știu să-l creeze;


Last but not least, la categoria trupe, reiau echipele pe care pariam la finalul anului 2022 (Teatrul de Stat Constanța, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați, Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova) și adaug alte trei colective de creație care simt că s-au aflat în 2023 într-un punct bun al evoluției lor. Deși nu am apucat să văd decât unul dintre spectacolele lor anul acesta, m-am întâlnit de mai multe ori în circuitul festivalier cu o parte din Trupa Mihai Raicu a Teatrului de Nord Satu Mare. M-am convins rapid că energia, pofta de joc și buna dispoziție de care dau dovadă sunt contagioase și reușesc să se facă simțite (și) dincolo de scenă. În 2023, trupa Teatrului Excelsior din București a reușit să își consolideze identitatea și să se apropie de un public-țintă format preponderent din adolescenți și tineri. Funcționează ca un ceas de mare precizie și continuă să susțină cu profesionalism spectacole în registre dintre cele mai diverse, semnate de Gianina Cărbunariu, Radu Nica, Andrea Gavriliu, Alexandru Dabija, Vlad Cristache și Bobi Pricop. În celălalt capăt al țării, echipa Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca a avut un an prolific și dinamic, în care cele mai noi premiere regizate de Petro Ionescu, Olivia Grecea, Dragoș Alexandru Mușoiu și Ovidiu Caița au călătorit cu spor prin țară. Un an în care mi-ar fi plăcut să se simtă și mai puternic schimbarea pe care Visul (musical-ul scris de Alexa Băcanu, regizat de Dragoș Alexandru Mușoiu, cu o distribuție 1/2 Re(actori) și 1/2 studenți la Actorie) o propune, denunțând abuzurile care continuă să existe în universitățile de artă din țară.

Nu știu dacă ăsta e cel mai bun mod de a-mi încheia retrospectiva. Pentru că în 2024 îmi propun să scap (măcar parțial) de martorii imaginari, proiectați, în funcție de care ne trăim viața și pe care vrem să-i mulțumim (parafrazând cuvintele lui Andrei Huțuleac), aleg să închei așa, chiar dacă nu asta este jumătatea plină a paharului, pe care o caut de obicei. Chiar dacă anul 2023 a fost blând cu mine, chiar dacă m-a lăsat să copilăresc și să mă maturizez în voie, asta nu înseamnă că a fost așa pentru toată lumea. Dezbaterile despre abuzurile din mediul artistic încep să se stingă înainte ca o schimbare reală să se producă. Cred că ține de fiecare dintre noi să ne menținem atenția asupra unui fenomen care ne privește în egală măsură. E responsabilitatea noastră să facem tot ce putem pentru a împiedica vălul de tăcere și de uitare să se aștearnă ireversibil.

Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 15 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)