M-am apucat să scriu o piesă de teatru plecând de la propriile mele probleme din adolescență, cu gândul să o regizez. Nu am dus-o la capăt. Am scris jumătate din ea, am citit-o unor oameni în care am încredere și toți m-au încurajat să-o continui. Nu m-am mai atins de ea.
Am dat de permis de conducere. Am luat sala cu 26 din 26 în 7 minute, dar traseul l-am picat de două ori. Atât de amare sunt lacrimile de ciudă. Cu corpul tremurând îngrozitor am trecut traseul la limită a treia oară. Admis.
CFR-ul a fost și anul acesta un salvator și opțiunea mea preferată de a călători. Cu mai multă sau puțină întârziere s-a potrivit LA FIX nevoilor mele. Atunci când am mers ad-hoc la Sibiu să văd Faust sau când a fost soluția pentru a reuși să mai stau câteva zile în plus în Timișoara alături de sora mea (pe care apuc să o văd foarte rar). Așa m-am îndrăgostit de catifelatele petale ale macilor de mai, care se unduiau pe marginea căii ferate la trecerea trenului.
Susținătorilor mei...
Iunie 2023. Plouă la Cluj, e frig, iar eu sunt pe bancheta din spate a unui taxi alături de Alexandra. Acasă, la București, e soare și cald. În curtea liceului meu fetele poartă rochii. Știu asta pentru că le văd în timp real. Sunt pe apel video pe Whatsapp chiar cu diriginta mea, care anunță la microfon numele meu pentru premiul I la festivitatea de închidere a anului școlar. Doamna dirigintă a fost îngăduitoare cu mine când i-am spus că plec la Cluj să fac voluntariat la TIFF, deci chiulind ultima săptămână de școală. Pentru că ea știe cât de important e pentru mine.
Astfel, 2023 a fost despre cum m-au făcut oamenii din jurul meu să mă simt. O constantă iubire și înțelegere din partea lor. Un schimb de energii fenomenal. Parcă împărtășind același gând, același impuls de multe ori.
Cele mai sensibile solo-uri de chitară le-am ascultat live alături de Roua la concertul om la lună din Sala Atelier a UNATC-ului. Cu Nicole am mers să-mi fac primul tatuaj. Pentru Mara a fost prima ei dată la Cinemateca Eforie, când am văzut împreună Farmecul discret al burgheziei (Luis Buñuel, 1972). Pe Mihai Brezeanu și Diana i-am simțit ca și cum ar fi părinții mei spirituali atunci când au făcut o mică oprire la Cinema Arta să mă salute cât timp eram pe tura de voluntar. Prieteni din Constanța, Bacău, Brașov (și spiritual Timișoara și Buzău) au venit special la București să fie alături de mine când am împlinit vârsta legală.
Vreau să le mulțumesc colegilor mei de la Brightside Drama, trupa de teatru, că m-au făcut să simt că fac parte dintr-un grup. Și lui Robert că ne-a cultivat această mentalitate. Am început împreună de la zero. Și am muncit mereu ca o echipă. Mi-a fost atât de greu să mă despart de ei. De energia lor, de toată iubirea de duminică.
Așa au fost oamenii din jurul meu în 2023. Aproape. Prin vorbe, păreri, momente petrecute împreună, prezența lor drept spectatori la proiectele în care am fost implicată, mici gesturi de afecțiune, oferindu-mi susținerea de care aveam nevoie.
Surprize, surprize!
În toamna anului 2023 am depășit un blocaj pe care îl aveam de 3 ani. Pentru că nu mai aveam nimic de pierdut, fiind clasa a 12a, am zis să mai încerc încă o dată la audițiile trupei de teatru Brainstorming București. Pe vremea când eram bobocel la liceu, mi-am pus toată speranța mea de a fi actriță în audiția la Brain care a fost dezastruos de slabă.
Prin acel eșec, multă vreme am crezut că nu am "talentul" pentru a face teatru. Revenind, acum, în clasa a 12a, cu presiunea Bac-ului cu tot, am intrat. Anul acesta am intrat în trupa de teatru Brainstorming București. Am dat și aici de oameni sufletiști, calzi și care mă fac să râd cu lacrimi în fiecare weekend.
Am revăzut Regele moare. N-am lipsit de la Școala de Vară organizată de Teatrologie la UNATC. Am ieșit din zona de confort când am participat la Școala de Vară Culturadata pe tema Managementul și marketingul proiectelor culturale, unde am făcut echipă cu patru oameni plini de haz: Aris, Andreea, Natalia și mai ales, Cristi. Am fost la Gala Premiilor UNITER și la Festivalul Național de Teatru, în calitate de presă. Am experimentat cu fake news și teatru politic la un atelier cu Luiza Mihăilescu organizat de incipient.bucharest.
"Căsuța-cămin"din Piața Lahovari
Sentimentul de Tinerețe fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte nu l-am simțit doar în Piața Libertății din Timișoara la o producție a trupei de teatru independent "Auăleu" cu marionete gigantice și muzică live, ci și la Teatrelli, acest mic spațiu cultural alternativ unde fac voluntariat. Pentru că acestă "sufragerie mai mare" cum o numește Liviu Romanescu, directorul artistic al teatrului, acest spațiu intim este "un laborator artistic în dialog cu publicul, dedicat producțiilor inovatoare de teatru și dans, unor serii de performance-uri work in progress, precum și dezbaterilor culturale"(citat de pe site-ul teatrelli.com), deci încurajează experimentul. Astfel, libertatea de creație menține spațiul plin de viață și parcă ferit de trecerea timpului care îmbătrânește.
Fie că stăteam cu Maria de vorbă despre spectacolele pe care ea le văzuse la Paris, fie că pregăteam sala sau eram entuziasmată să conduc la locurile lor oameni de teatru pe care îi admir (veniți ca spectatori), Teatrelli a devenit o a doua casă pentru mine. Mi-a dat șansa să văd cum ia contur un proiect de teatru și care sunt mecanismele din spate.
Recomandare: un film și un spectacol
La insistențele ei, am mers cu Alexandra la premiera națională a filmului De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin din cadrul TIFF, filmul meu preferat de anul acesta. Documentarul este despre poeta Nora Iuga. Am plâns cu mucișori, dar și râs în hohote.
Un spectacol de teatru care m-a atins în mod special este Cassandra de la teatrul Apollo111, singurul care a avut un efect direct asupra vieții mele, asupra relației mele cu mama (plus stârnirea senzației de piele de găină și plâns amar).
2023 s-a sfârșit cu 13 ore cu trenul București-Arad-Timișoara alături de Daniel, 3 zile consecutive ca spectator la teatru, după fiecare spectacol la o bere în cuib (Cuib d'Arte) și...
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 25 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)