16.01.2024
Ianuarie

București
1: Nu mă mai sperie realitatea - oricum, nu într-un mod chinuitor și care te face să fii laș.
E ciudat să zic asta, dar îmi prinde bine să nu lucrez uneori.

5: Aș vrea să am acces la limba viitorului - să aflu care dintre cuvintele și expresiile pe care le folosim astăzi vor dispărea și cu ce vor fi înlocuite.
Vreau să aud limba română a anului 2235.

19: Fascinația filmului / timpului în film: să lucrezi 40 de ore pentru 10 minute.

21: Poetry is the root.

24: Din copilărie am avut probleme cu realitatea: într-o zi, mama m-a certat, [iar] eu am fugit plângând din bucătărie în camera mea și mi-am îmbrățișat păpușile zicând:
- Uitați, mama voastră plânge!

Fără să profanez: montajul e ca o mâncărime.

31: Foame. Îmi fac micul dejun cu mare plăcere.

Februarie

București
2: E greu și poate greșit să simplifici astfel, dar mă tot frământă relația cauză-efect - lucrurile se întâmplă ca să scriem despre ele sau scriem pentru că lucrurile se întâmplă?

Mă îndoiesc că muzele sunt conștiente de statutul lor de muze.

3: [...] decât să mă frustrez, mai bine mă distrez.

Vindecare prin tehnica filigranului.

4: Simt o distanță foarte personală față de mine însămi atunci când fac film - e unul dintre atuurile acestei arte.

16: Un film pe care în mod obișnuit l-aș considera prost și plin de clișee avea o replică de tipul: "Trebuie să-ți alegi gândurile așa cum îți alegi dimineața hainele"; cred în această sortare a gândurilor.
Alt film, de data asta pe care îl admir mult, A Taste of Cherry, transmitea ideea că nefericirea e un păcat.

23: Îmi revine tendința spre bârfe și resentimente - revin în cotidian, criza existențială ar putea fi pe sfârșite.

24: Nu vreau să scriu, și totuși scriu. Poate am noroc și unele lucruri sunt înghițite în uitare, în loc să fie fixate în amintire.

25: Being both a romantic and a feminist can be a disaster.

Martie

București
4: Conștientizarea rece a faptului că poate nu voi mai trăi nicio zi fără să-mi amintesc de moarte.
Am zis poate.

Might be time to read some Camus
.

7: Bine că mi-am ales baba azi. Zi luminoasă și liniștită, cu recunoștință și sufletul liber.
(Aș fi renegat aceste superstiții dacă o duceam mai greu azi.:)))

14: I don't know much about healing without artistic revenge.

16: Am nevoie de soarele blând și vântul rece și condiția de străină.

Pogradec
25: Grandma perfectly understands the beauty of solitude.

27: Ieri, pe plajă: Fiecare moment real e învelit în diferite straturi de irealitate. Caut momentele goale, sunt atât de puține.

Azi, la Tushemisht: Paradox: starea de ataraxie atât de benefică omului (și posibilă pentru el, cu puțin efort) e contrară condiției artistului - care are nevoie să reflecte, să analizeze, să nu fie întru totul aici, acum.

29: Nu ca un fulger, ca o briză.

Aprilie

București
6: Ne vom folosi din nou de memorie. Vom reface în minte plimbările, sunetul valurilor, gustul cafelei și al mâncării, mirosul vântului.

12: Îmi scot pioneze din minte.

Atena
25: Când am devenit atât de nomadă?

28: Posibil să fi făcut o mică insolație ieri la Acropole, ceea ce explică bine starea de căcat pe care am avut-o azi.:))
În orice caz, mi-am revenit. Și mă emoționează plecarea din Atena.

29: Aproape 7 și jumătate dimineața pe Falirou 85. Am petrecut ieri până pe la 1 și ceva. Atmosferă deschisă și plăcută.
O liniște, o oboseală pozitivă.

Momentul din istorie în care numărul de morți și de vii a fost egal.

Mai

București
1: Doamna T., la parastas:
- Când îmi amintesc câte am trăit, mor!

8: Genial dublul sens al cuvântului "comma" în engleză.

11: Am citit un text (Is the gaze male?) pentru facultate, care a făcut lumină în sat:)) legat de unele intuiții pe care le aveam [...].

Uneori aș vrea să trăiesc într-o primăvară perpetuă, în care doar să mă plimb [...] și să visez cu ochii deschiși.

15: Și din nou totul se învârte în jurul libertății.

24: De ce cuvântul "burn" în engleză înseamnă și "arsură" și "pârâiaș"?

27: Întrebarea zilei:
- Suntem atât de obosiți din cauza presiunii traiului în capitalism, dezechilibrelor de tip patriarhal și moștenirii istorice și genetice sau poate pentru că am avut prea multe reîncarnări [vieți] anterioare? Când trifoi, când bou, când balerină, când salcie...

Iunie

București
12: Acum vreo două săptămâni, în cartier, într-o curte de bloc, am văzut două pisici grase și pufoase, una albă și cealaltă cafenie - ca cele din visul meu (cu iubiții întrupați în pisici).

Tipic bucureștean: mirosul de praf atunci când se spală străzile, primăvara sau vara.

14: Multă iubire de teatru. De teatru așa cum îl simt eu [...].

15: [...] devin reverie [...]

Un vârtej, un vârtej.

Timișoara
21: Stăteam în tren, într-o stare de veghe, priveam peisajul indefinibil încadrat de fereastră (ca un ecran de cinema) și mă bucuram, pur și simplu. Îmi dădeam seama că nu mă tem de nimic și că nu mă apăr de nimic.

22: Nu știu dacă e cea mai bună hârtie pentru stiloul meu, dar putem încerca.

Sibiu
24: Un drum lung, lent și scăldat în sudoare, cu trenul (de la Arad la Sibiu).
Trenul nu mergea suficient de repede, cât să se facă curent.
Omul care părea de treabă a strivit cu degetul mijlociu o furnică de pe geam. N-a nimerit-o din prima, așa că a insistat.
Mă chinui să-mi scot cu limba niște salată dintre măsele.
Demență.

La terasa unei cafenele din Piața Aurarilor. Sibiul fermecător și sunetul ploii mărunte pe umbrelele mari și albe.

27: Micile miracole ale fiecărei zile.

29: Mă tem că unii oameni sunt prea narcisiști ca să mai fie capabili să simtă dor.

Azi s-a așezat o viespe (sau o albină) pe acest carnețel. S-a plimbat pe mai multe cuvinte, inclusiv pe "capcană". A încercat să ia nectar din ele. Apoi a plecat.

CFR Sibiu-Cluj
30: Riscul, când pleci dintr-un loc, e ca viața să devină memorie. O să mă întorc vreodată, ca viața mea de acolo să redevină viață, prezent, și nu evocare, rescriere a ei la diferite vârste?

Iulie

Debrecen
4: Acest minunat sunet al greierilor.

Un espresso dublu - fix ce aveam nevoie.

De filmat și chinurile de a căra [în] sus pe scări un bagaj aproape cât tine de greu.

Am văzut o pasăre moartă pe stradă. Era imensă, cât un copil de 8 luni. Am crezut că e o bufniță inițial, dar nu.

7: Lucrez, fumez și mă bucur de viață. Beau chiar acum o cafea nesfârșit de amară.

11: Am mers aproape 30.000 de pași ieri, așa că azi nu mă simt în stare de nimic, dar a fost splendid.

Și ea a băut trei pahare de vin în Pest și i-a fost bine.

12: Unlearning process.

Furtună de dimineață. Somn și zgomotul tunetelor. Divin.

Am realizat importanța basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte în evoluția mea [...] - odată cu el (și cu ilustrația, dintr-o carte pentru copii, în care Făt-Frumos revine și dă de scheletul mamei - sau al iubitei), am conștientizat existența lumilor paralele, în care timpul curge altfel și care funcționează după complet alte reguli.
Existența artei?

14: Lucruri minunate se întâmplă în fața camerei.
Plante și insecte în fântâna cu miros de clor din centrul Debrecenului.

18: Uneori trebuie să abordezi metoda jocului actorului din[spre] exterior spre interior: îți pui o rochie mișto, bijuterii faine, bei o cafea de calitate în oraș - și femeia puternică și independentă se va trezi.

21: Momentul meu melancolic sau contemplativ a fost întrerupt de apariția neașteptată a viespii care crezusem că a ieșit.

Zi cu spor.

De asemenea, 4 cafele și două ginuri tonice.

August

București
1: Dublul sens al cuvântului "minte"!

15: Lumea a devenit atât de comodă și lașă; fiecare e izolat în propriul ecran.

21: Calm. Alături de oameni care mă inspiră.
E ceva în discuțiile cu adevărat sincere, în unele seri, în râsul din tot sufletul, în bunătatea aceasta dezinteresată, în gesturile simple și frumoase...
E ceva care elimină frica de moarte.

Pogradec
28 (?): Totul e mult mai real aici: mâncarea, obiectele, cerul, oamenii, moartea. Totul e viu și palpabil.

Am visat că respiram sub apă. Apa era doar un strat subțire sub care se afla aer - pe care îl trăgeam adânc în piept.

Septembrie

Pogradec
1: Feminismul ca o preocupare principală.

București
15: Noapte de gratitudine (și) față de București - cinema în aer liber cu E., în mult-iubita zonă a Grădinii Icoanei, fumând în timp ce vizionăm un film iranian ante-revoluție.

16: If we weren't so lonely, we wouln't write drama.

Cluj
26: Mi s-a urâțit scrisul de mână, trebuie să-mi revin.

Sighișoara
29: Vise bizare avute în Ardeal: o reptilă turcoaz, cu gât lung [...]...

30: Dacă suferim pentru ceva ce e, de fapt, în favoarea noastră?

Octombrie

București
5: Ce fericire este această viață creativă!

10: Am visat casa bunicilor și lucrurile lor [...]. Găseam plastilină (a mea, din copilărie) și voiam să fac două inimioare albe din ea - una pentru ea, una pentru el. [...]
Și plângeam când le vedeam și atingeam obiectele, plângeam că această dovadă materială a vieții lor se va dezintegra [...].
Plângeam și în partea distrusă a parcului și îmi imaginam cât de frumos ar putea fi refăcută și îngrijită; vedeam copaci, plante, grădini și o terasă frumos luminată în centrul lor.

23: Ieri, în teatrul național, în prima secundă în care am pășit în interior, senzație de repulsie și atracție, înghesuite în aceeași secundă.

28: Mă întreb dacă e posibil ca două căni diferite să se spargă fix în același fel.

Noiembrie

București
14: Banii sunt ca săpunul; toată lumea se agită, se sperie să nu-i cadă, să nu-i alunece.

Cred că în sfârșit am ajuns la nivelul de cinism necesar ca să accept realitatea.

Decembrie

București
12: Totul e suficient de departe.

16: Mixed feelings about this country. Once every two days.

26: Unele cărți sunt scrise într-un asemenea stil, de parcă ar vrea să te forțeze să ieși la pensie.

30: Extrem de intens.



* 
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 25 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus