Nu știu Răzvane cum a fost. A fost încă un an. Încerc să găsesc ceva în el, care să merite spus. Și cred că anul ăsta m-am prins că nu voi mai contabiliza anii după succesele profesionale. Ci după ce contează pentru mine cu adevărat.
În "sportul" pe care îl practic, de mai multe ori pe an sunt nevoită să îmi "updatez" CV-ul. Mă gândeam ce mai aiureală e și asta. Trec acolo ca într-un pomelnic, toate numele filmelor, festivalurile unde au avut premiera și pe unde au umblat, și dacă te uiți la lista aia, pare că viața e un lung șir plictisitor de distracții și succese. Nu scrie acolo nici cum te-ai târât zi de zi în frig la filmări, nici cum te-ai căciulit pentru un cost mai mic, nici cum ai tremurat de frică, că nu se vor întâmpla lucrurile așa cum ai prevăzut, nici câtă umilință ai încasat, nici cum a trebuit să îți înghiți cuvintele de atâtea ori, ca să fie atmosfera bună în echipă și să te vezi la liman. De fapt ajungi să îți faci un obiectiv din a ajunge la liman și a număra pe țărm marinarii, să vezi dacă nu s-a pierdut vreunul în apă. Și dacă sunt toți și tu ești întreagă și respiri, atunci se cheamă că ai avut succes și nu mai contează cum ai ajuns la mal. Dar astea nu le scrii în CV, astea le știi tu. Bucățele din ele le mai știu și ceilalți care au vâslit o vreme pe lângă tine, dar fiecare are râul său, chiar dacă se mai întâlnesc pe alocuri. Doar tu alergi cu barca în spate între un râu și altul și vâslești prin ele și te gândești cu groază că la al tău nici n-ai ajuns și deja te dor brațele și îți tremură genunchii.
Și apoi după ce ai trecut printr-o grămadă de ape învolburate ai vâslit printre stânci, te-au tăvălit vârtejuri, te-ai încurcat în rădăcini, ai ajuns cu capul la fund și când nu mai sperai, ieși la suprafață. E vară târzie afară, de fapt nu, e chiar toamnă timpurie. Apa s-a mai potolit, curge lin și tu plutești în derivă pe ea. Nu vrei decât să îți auzi gândurile și poate să găsești un mal cu nisip cald pe care să te întinzi, să îți odihnești oasele. O vreme e bine, e cald și nu te gândești la nimic. Dar nu rămâne mult așa. Încep gândurile să bubuie. Te uiți în jur și nu e nimeni să îți distragă atenția de la tine.
- Păi nu asta ai vrut? zice universul.
- Ba da, dar nu chiar așa de pustiu.
- Păi și nu e frumos așa?
- Ba da, e foarte frumos, mulțumesc, dar e prea pustiu. Mi-e frică să stau singură cu mine.
- Îmi pare rău, am crezut ca asta vrei și așa am făcut să fie.
- Mă gândeam că tu poți să mă și surprinzi cumva?
- Pot dar nu sunt pregătit acum și în plus le am și eu pe ale mele. Ne mai auzim.
Și n-ai de ales, decât să te întorci înapoi în apă. Deja știi, stânci, vârtejuri, un mic cot al râului în care îți tragi sufletul, apoi buruieni, capul la fund, vară târzie... închizi ochii, ești o frunză.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 25 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)