23.01.2024
Am încercat și eu stilul ăla grandilocvent, plin de emfază, unde-ți prinzi urechile în figuri de stil, cascade de metafore care ascund subiectul și predicatul. Hiperbole care să reflecte un antagonism deja evident. Exces de epitete pentru a reitera frumosul. Își scuipa mașina de scris cerneala, cu greață, doară grația, toată, era la mine. După vreo două fraze m-am lăsat. În glorie. Aștept momentul ăla, peste ani, când, întâmplător, voi da peste ciorne și voi sta crucit întrebându-mă cine a scris acele elucubrații. Mă voi convinge că n-am fost eu. Mă voi gândi că cineva a vrut să-mi joace o farsă și a făcut codițele la "a" la fel ca mine.

Până atunci, tot ce vreau să vă zic e că viața ne ademenește cu visuri, dar ne omoară cu realitatea. Continuați să visați că de murit murim cu toții. Eu o să scriu ca și până acum. Autentic. Fără figuri. Dar cu stil. O să încerc să surprind acele momente simple cărora nu prea le dăm importanță. O să iubesc în continuare Cuvântul, indiferent dacă a fost primul sau nu, pentru că fără El nu am putea crea atâtea Universuri. Cuvânt lângă Cuvânt. Cuvânt despre Cuvânt. Un amestec de anaforă cu epiforă și antanaclază. O să-mi reamintesc de fiecare dată că fericirea este o alegere conștientă ci nu o stare de spirit efemeră.

Tocmai s-a-ncheiat un an. Unul în care am redescoperit România, ultimii zece petrecându-mi-i mai mult în afară. Ca să fiu mai precis am redescoperit Moldova. Aș exagera dacă v-aș spune că am vizitat toate ctitoriile, majoritatea biserici și mânăstiri, dar am pus curu-n mașină și-am văzut tot ce era de văzut. Nu o să mă apuc să mă laud cu hotelurile sau pensiunile pe la care am stat ci cu traseele pe care le-am făcut prin Ceahlău și Rarău. Fiecare metru urcat a însemnat un pas mai aproape de cer. Cele 500 de trepte de la Toaca mi-au demonstrat că am o condiție fizică deplorabilă, dar că gâfâitul ăla, odată ajuns în vârf, valorează cât 1.000 de victorii la șah. Am ajuns și pe Valea Prahovei. Am ratat urcarea la Sfinx pentru că la un moment dat am constatat că e prea multă zăpadă în aprilie. Ne-am mulțumit cu peisajele de la Piatra Arsă. Am crezut că mă las de fumat la cât de plini îmi erau plămânii. Poate anul ăsta. Poate. Cert este că la coborâre mi-am adus aminte de copilărie, când, împreună cu mama și fratele meu, urcam din Sinaia la Babe și parcă tot aș mai fi urcat. Și-atunci fumam. Bețe pe care le găseam pe jos și mama îmi dădea peste mână spunându-mi să nu mă mai prostesc.

2023 a fost anul în care am învățat să iubesc pisicile și asta datorită unui golan de motan, un British Shorthair care a crescut sub ochii mei și când zic a crescut mă refer la faptul că e gras ca porcul. Îmi place să îl alint Ash the Trash. N-am întâlnit curvă mai mare, dar mă liniștește cu torsul lui de tractor și ochii ăia de aligator. Ar fi multe de povestit, dar o să mă opresc aici, altfel ar însemna să scriu o carte. Chiar două.

2023 a fost un an de tranziție pentru mine și scrisul m-a ajutat să rămân ancorat în realitate oricâtă ficțiune am creat. A fost anul în care am cunoscut oameni frumoși care mi-au reconfirmat că nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă și transformarea asta e continuă atâta timp cât ești prezent.

2023 a fost anul în care a trebuit să mă adaptez într-un oraș nou unde nu știam aproape pe nimeni, orașul care găzduiește FILIT-ul an de an. Poate e prematur să îl numesc "acasă", dar cu siguranță m-am regăsit în acest oraș pentru că mustește de cultură. Pe această cale vreau să îi mulțumesc celei care mi-a stat alături și mi-a fost ghid și partener în această nouă etapă a vieții mele. A făcut ca totul să fie mai simplu și ce a început ca un an de încercare, s-a transformat ulterior într-un an de poveste.

Mulțumesc baby, mulțumesc Iași. Chiar dacă uneori mi se face dor de Craiova, știu că oricând voi avea cu cine să parcurg cei 1.400 de kilometri dus-întors. La revedere 2023! Bine ai venit 2024!

O să închei cu vorba unui înțelept: Ce-mi doriți voi Nouă, să vi se-ntâmple vouă!
Eu știu ce vă doresc. Să fiți mai buni. Să fiți nebuni. Să fiți Crăciuni. Peace & Love!


*  
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Un prim termen orientativ este 31 ianuarie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și mult după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus