Universalul lateral: fișe (1) (traduc)

"Societatea ca structură rămîne o realitate cu fațete multiple, vizabilă din mai multe perspective. Pînă unde pot merge comparațiile? Vom sfîrși prin a găsi, așa cum ar dori sociologia propriu-zisă, niște invarianți universali? Rămîne de văzut. Nimic nu limitează, din acest punct de vedere, cercetarea structurală - dar, de asemenea, nimic nu o obligă să înceapă prin a postula că există așa ceva. {...} Putem, chiar, visa la un tabel periodic al structurilor de rudenie comparabil cu tabelul elementelor chimice al lui Mendeleev. Este sănătos să-ți propui, la limită, programul unui cod universal al structurilor, care ne-ar permite să le deducem unele din altele prin intermediul unor transformări reglate, să construim, dincolo de sistemele existente, diferitele sisteme posibile - fie și doar pentru a orienta, așa cum s-a întîmplat deja, observația empirică spre anumite instituții existente care, fără această anticipare teoretică, ar trece neobservate. Apare, astfel, în adîncul sistemelor sociale o infrastructură formală, am fi tentați să spunem o gîndire inconștientă, o anticipare a spiritului uman, ca și cum știința noastră ar fi deja încorporată în lucruri și ca și cum ordinea umană a culturii ar fi o a doua ordine naturală, dominată de alți invarianți. Dar chiar dacă acestea există, chiar dacă, asemenea fonologiei sub foneme, știința socială ar găsi sub structuri o metastructură căreia acestea i se conformează, universalul la care am ajunge în felul acesta nu s-ar substitui particularului așa cum nici geometria generalizată nu anulează adevărul local al relațiilor din spațiul euclidian. (...) Există aici și o a doua cale spre universal: nu universalul de surplomb al unei metode strict obiective, ci un universal lateral pe care îl dobîndim prin experiența etnologică, neîncetată punere la încercare a nouă înșine de către celălalt și a celuilalt de către noi înșine. Este vorba de a construi un sistem general de referință în care să-și poată afla locul punctul de vedere al indigenului, punctul de vedere al civilizatului și erorile unuia cu privire la celălalt, de a constitui o experiență largită care să devină, în principiu, accesibilă unor oameni dintr-o altă țară și dintr-un alt timp. Etnologia nu este o specialitate definită de un obiect aparte, societățile «primitive»; este un mod de gîndire, acela care se impune atunci cînd obiectul este «altfel» {autre: diferit, străin}, și care ne cere să ne transformăm noi înșine. Tocmai de aceea, devenim etnologii propriei noastre societăți, dacă ne distanțăm de ea" (Maurice Merleau-Ponty, "De Mauss à Claude Lévi-Strauss", Signes, Gallimard, 1960, pp. 148-151).