Primele temple (2)

Dar abia prin săpături sistematice făcute de Klaus Schmidt, răposat în 2014, începând din 1996, cu echipa de arheologi compusă din Jens Notroff, Lee Clare și Laura Dietrich, s-a ajuns la această uluitoare înțelegere, fie și parțială, a importanței locurilor. Într-un interviu, profesorul Schmidt mărturisea că nu a înțeles dintru bun început vechimea celor descoperite și că fusese șocat să o afle, apoi.

Imediat, Göbekli Tepe a primit numele de templu prim (desigur, aici sensul strict este de: cel mai vechi, înțelegând, repet, că nu e cu putință să ne imaginăm că poate fi descoperit primul templu de pe pământ) și destul de repede s-a lansat provocarea existenței și altor structuri, poate nu neapărat temple, încă și mai vechi. Spre pildă, la 70 km în linie dreaptă de Göbekli Tepe, la Karahan Tepe.

Forma este rotundă, mai degrabă eliptică, dar vechimea edificării o situează, foarte probabil, înainte de sedentarizarea migratorilor, adică de apariția agriculturii, adică de apariția geometriei, ca aspect abstract al gestionării ogoarelor. Forma dă seama despre înțelegerea unei structuri de ordine, cu siguranță a uneia cerești. Nu vreau să spun, cum s-a făcut deja, că pilaștrii centrali, doi în majoritatea acestor incinte de la Göbekli Tepe, ar fi îndreptați spre steaua Sirius, dar nu aș fi nici extrem de mirat să se demonstreze cândva asta: pe cerul pe care îl vedeau oamenii aceștia, acum mult peste zece mii de ani în urmă, aceste stele, îndeosebi Sirius era foarte vizibilă.

Apropo de astfel de ipoteze, s-a formulat una și mai generală: că o parte din picturile din peșteri nu sunt doar decorative (smithsonianmag.com/could-these-cave-markings-be-the-earliest-form-of-writing), cum chiar sunt, și anume, unele, de o măiestrie fără egal (ideas.ted.com/what-the-mysterious-symbols-made-by-early-humans-can-teach-us-about-how-we-evolved); sau nu numai cu rol magic, prefigurând succesul la vânătoare. Mai mult, dând cerul înapoi 25.000 de ani, până la vremea când vor fi fost făcute, grupurile de asemenea imagini par să sugereze (și) o reprezentare a cerului aceluia, pe care îl vedeau primitivii. Deci, adăposturile acestea erau nu doar decorate, dar decorația ar putea să fi avut și rol simbolic: privind piatra de dinăuntru, ei priveau cerul de afară.

E o ipoteză frumoasă.

La un moment dat, s-a anunțat vestea că sunt sanctuare și mai vechi, precum acela de la Karahan Tepe (heritagedaily.com/new-monumental-statues-discovered-at-gobeklitepe-and-karahantepe). Cu măcar o mie de ani mai vechi (youtube.com). Tot în context antropic, care acum se studiază amănunțit; spre deosebire, însă, de Göbekli Tepe, aici spațiul interior este excavat, scobit în rocă, poate umplut de apă la un anumit moment dat în ritual (sunt săpate canale de evacuare). Ce le unește, totuși, este ideea de incintă, dar altfel configurată. Perimetrul, de asemenea curb, este bordat cu un șarpe, care se termină, ieșind din planul zidurilor către centrul incintei, cu un cap uman(oid), înfricoșător (descopera.ro/karahan-tepe-situl-ingropat-intentionat-de-locuitori-si-abandonat-ce-secrete-ascunde). Interiorul este populat cu menhiri, care par să fie falusuri (de unde și ipoteza că locul, probabil acoperit ar fi servit unor ritualuri de inițiere).