Ca să nu mai fie războaie între cele 2 regate Prințul Verde trebuia să se căsătorească cu Prințesa Roșie. Clișeu, dar Zmeul o răpise. Călare pe măgar, a pornit să o recupereze. A fost și ajutorul dat eroului căutător. Când Zâna din Codru i-a dat o pungă de semințe pe drum. În loc de stamina. I-a dat un cap în gură, l-a tras de păr, i-a pus piedică, l-a împins pe scări. A luat-o Zmeul ca la fotbal. A mers după miros. Dar nu în beci. În bucătărie. A spart ușa. A văzut-o. I-a zâmbit știrbă. Te-am așteptat cu sarmale.
Titela Durnea
Câți sunt de toți? 9. Or fi destule? Păi au cerut trei de căciulă. Deci n-ajung. Da' câte ai? Nu le-am numărat, dar nu cred să fie mai mult de 20. Păi știai că vin toți. Ei, lasă, că n-o fi foc. S-or mulțumi și cu două. Unii se mulțumesc și cu una. Le cedez și pe-ale mele. Azi nici măcar n-am chef. Ele prea reci, eu prea răcit, fără vervă. Da ce, nu le poți încălzi? Pe cine ai văzut tu să bea berea caldă? Care bere? Despre ce vorbești? Da tu? Ai febră? Dă aici o votcă să-mi înfofolesc creierul.
Magdalena Aldea
Pătura aspră îi zgâria nasul, dar nu-ndrăznea să privească fereastra dacă nu era învelită până sus. Dragoni care dispăreau după pervaz, fantome și scheleți care se adunau din fulgii mari de zăpadă, stropi de apă alunecând, schimbându-și mereu forma și umbra crengilor de brad proiectate pe tavan îi înghețau privirea, nu frigul din casă. A tresărit când l-a auzit pe Rex cum mârâie la iarna de afară. Atunci s-a scufundat cu totul printre frații ei mari. Stăteau ca sarmalele, împăturiți într-un sfârșit de decembrie.
