Nea Grigore, sarmalele e românești? Da, Mișule, e-un fel dă mâncare de-a dacilor, moștenit dă la vechii sarmați. Vrei dovezi? Umplutura era dân carne dă mânz, amestecată cu untură dă viezure, iar învelitoarea era dân foi dă varză. Nu mai spun că dacii liberi le făceau cu brânză dă capră. Brân-ză, Mișule. Te-ai prins? M-am prins, nea Grigore, da' când am fost în Grecia, ne-au dat niște sarmale care semănau cu ale noastre. Au furat rețeta, Mișule. Ar trebui dați în judecată, da' cin' s-o facă? Guvernul ăsta impotent?
Caterina Tudorache
Cele patru babe moțăiau la slujba de Ajun. Fată, iar am mâncat mult. Un fruct? întrebă surda. Ce fructe, fată. Sarmale. Curmale? Nu e bune, face vorba aia. Cocota își așeză peruca nouă. Ciorbă să mănânci tu. Eu am mâncat sarmale. Baba bătrână își puse mâna la gură. Banane? Nu mai mănâncă nimeni sarmale. Preotul se uită la ele și oftă. Dragii mei, vă urez La mulți ani și vă invit, ca în fiecare an, la o porție de sarmale. Chioara suspină zgomotos. Ce am ajuns. Nu mai dă nimeni sarmale. Haideți fă, că ne dă sandale.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Aburul îi ajunse în nări. Stomacul i se-ntoarse pe dos și vintrele i se chirciră. Era iar în baraca aceea. Tremura ca un animal hăituit. Cerul se făcuse clopot peste tundra de gheață, iar stelele râdeau de el. Zeghea-l strângea ca o platoșă. Frunzele erau râncede și cotoarele aveau gust de putreziciune. Zeama acră i se scurgea printre degete. Gura i se umplu de apă amară. Împinse deoparte castronul. Bade Dumitre, pentru Anuța am venit. Mi-i dragă. Aș vrea să mi-o dați mie. De mâncare aș vrea doar un codru de pâine.
