Desktop, multe fișiere. Big Boss caută. La mâna stângă, un inel mare cât sufletul meu. Dar cine sunt eu? Să mă prezint: sunt conștiința lui, o voce interioară androidă. La două lucrează de mult timp. Democracy. Communism. E 31 decembrie. Transferă date și nume. O coadă lungă la cașcaval. Acasă frig, apă rece în conductă, cearșafurile curate schimbate de soție și multă dragoste. Îl deschid pe primul, mâncare peste măsură, opulență, apă caldă, cearșafuri curate, lipsă soție. Degetul lui masiv apasă butonul. Delete.
Vlad Mușat
Fifa2002.exe. EA Sports. Oau, jucătorii de la televizor și din albumele Panini. Am luat repede Galatasaray, pentru că încă juca Gică Popescu. Mi-am sunat prietenii (firește, de pe telefonul fix) și i-am invitat să vadă de ce nu mai ies pe afară. În momentul în care și-au ales echipele, s-au rărit meciurile de pe maidan. Nu mai știam când se întunecă, chiuleam, ne certam cu părinții, mâncam doar chipsuri, cornuri cu ciocolată, pufuleți, pufarine. Nu cred că a trecut un an și a apărut primul Internet café.
Costică Tihan
Mai întâi și-ntâi s-a măritat Mona. Apoi s-a măritat Rosa. Văleu, văleu, vălelei. Chiquita a acceptat să vină la ceai cu o secundă mai înainte de a lansa invitația. Eram pentru ea un new folder? Aveam muzică bună. Am pregătit zavarka la samovar și un platou. Aveam de gând să strecor în cești câteva firicele de rom Captain Morgan, doar așa, pentru încălzire. Apoi am pregătit tutunul, cărbunii și muștiucurile pentru narghilea. Tocmai pusesem o lumină roz cu nuanțe bleu când a intrat pe ușă Chiquita. New folder.
