Mă întreb și eu dacă acele texte mai răzbat în conștiința extrem-contemporană

Corina Șuteu, critic de teatru și manager cultural; consultantă cultural, expertă independent și trainer în management cultural, politici culturale europene și cooperare culturală (n. 18.08.1961, Brad). Vastă experiență de conducere și programare a instituțiilor și organizațiilor culturale din diverse domenii creative și academice, dezvoltată în România, ulterior în Franța și Europa occidentală (1995 - 2006) și la New York (2006 - 2012); fondator și președinte al Asociației ECUMEST (1998 - 2008), coordonator al Unității de Management Cultural la Institut de l'homme et de la technologie (Nantes), președinte al Forumului European al Rețelelor Culturale al Consiliului Europei și membră în comitetul de conducere al IETM - Informal European Theatre Meeting, al ENCATC - European Network of Cultural Administration Training Centers. În prezent, este președinte al Festivalului de film românesc Making Waves: New Romanian Cinema de la Lincoln Center, New York și fondator al Asociației Film ETC. Redactor revista Teatrul (1987 - 1989), director al Institutului Cultural Român din New York (2006 - 2012); director al UNITER (1991 - 1993), director al Theatrum Mundi (1993 - 1995), ministru al Culturii în guvernul Dacian Cioloș. Cercetător la Institute de l`homme et de la technologie, Nantes (2002 - 2005); profesor asociat la UNATC (începând cu 2013). Autor a numeroase studii, articole și o carte (Another brick in the wall - A critical review of cultural management education in Europe, Amsterdam, 2006) pe teme de management cultural. Din 2012, este implicată în numeroase proiecte culturale în calitate de programator și consultant, cercetător și conferențiar, pe plan național și internațional.

Liviu Malița: Dramaturgia românească din perioada comunistă este, după 1989, puțin prezentă în repertoriile teatrelor. Care credeți că sunt explicațiile?
C.Ș.: Una dintre explicații este aceea că grupul de regizori din generația Purcărete, Hadjiculea sau Dabija, Măniuțiu au vrut să uite complet de acea perioadă și de dramaturgia de atunci. Noii regizori nu au avut curiozitatea să o citească și, din păcate, dispărând, în teatre, rolul și importanța a ceea ce era așa numitul "secretar literar" (să ne amintim că, la Bulandra, era, la un moment dat, Lena Boiangiu secretar literar), regizorii și directorii de teatre, uneori actorii înșiși, devin programatori.

La cele de mai sus se adaugă o lipsă de seriozitate repertorială generală a teatrelor din România. Ce autori sunt puși în scena și de ce? Nimeni nu răspunde la această întrebare. Dramaturgia scrisă în perioada comunistă, inclusiv cea excepțională a lui Teodor Mazilu, trebuie revizitată inteligent. Cine să o facă? Regizorii au un cuvânt foarte greu de spus, ei decid, de fapt, repertoriile. Or, interesele lor sunt fie recitirea clasicilor, fie lansarea unor texte din noua dramaturgie.

Apariția regizorilor-autori, ca Gianina Cărbunariu, Andreea Vălean, Bogdan Georgescu, experiența internațională, ca cea a lui Eugen Jebeleanu sau a Anei Mărgineanu (ca să dau doar câteva exemple), lasă autorii din perioada comunistă în cufărul cu haine vechi.

L.M.: Puteți avansa titluri de piese din perioada 1948 - 1989 pe care le considerați necontaminate de ideologia / propaganda comunistă?
C.Ș.: Ceea ce a scris Teodor Mazilu.

L.M.: Ce autori din această dramaturgie continuă să vă rețină atenția? De ce?
C.Ș.: Voi fi sinceră, nu am mai recitit de foarte multă vreme acei autori.

L.M.: Ce piese considerați că au un potențial scenic inclusiv astăzi?
C.Ș.: Idem mai sus. Interesul meu profesional s-a orientat foarte mult în cu totul alte direcții, din 1995 încoace, așa că mă tem că răspunsurile mele sunt incomplete. Mă întreb și eu dacă acele texte mai răzbat în conștiința extrem-contemporană.

Acest text face parte din volumul Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, apărut în anul 2022 la Editura Presa Universitară Clujeană, volum care poate fi achiziționat de la libraria.ubbcluj.ro/produs/sa-nu-privesti-inapoi/.