Cărți care m-au impresionat:
Un ocean nemărginit de conștiință de Dr. Tony Nader (care cartografiază expresiv realitatea de dincolo de "realitatea" pe care o percepem exclusiv cu cele cinci simțuri),
Cosmos de Carl Sagan (prin excelență o carte științifică, scrisă în cel mai pur și încântător stil literar),
The Road de Cormac McCarthy (un roman abisal în toată austeritatea sa),
Un pământ nou de Eckhart Tolle (care ne izbăvește, cel puțin pe perioada lecturii, de servituțile gândirii compulsive) și
Istoria artei de E.H. Gombrich (un titlu inconturnabil pentru oricine e interesat măcar marginal de artă, în general).
Filme care m-au încântat:
Străine, "de artă":
The Trip (r. Roger Corman),
Psycho II (r. Richard Franklin),
It Follows (r. David Robert Mitchell),
Once Upon a Time in the West (r. Sergio Leone),
Killers of the Flower Moon (r. Martin Scorsese) și
The Shop Around the Corner (r. Ernst Lubitsch);
Comerciale:
X-Men: Days of Future Past (r. Bryan Singer);
Românești:
Libertate (r. Tudor Giurgiu);
Miniserii:
Wednesday (e și singura pe care am văzut-o).
Animații:
Suzume (r. Makoto Shinkai),
Spider-Man: Across the Spider-Verse (r. Joaquim Dos Santos / Kemp Powers / Justin K. Thompson) și
The Boy and the Heron (r. Hayao Miyazaki)
Spectacole preferate:
Doctorul de Robert Icke, regia Andrei Șerban, Teatrul Maghiar de Stat "Csiky Gergely" din Timișoara (o reacție la excesele corectitudinii politice și la fenomenul cancel culture, care izbutește să nu se contamineze la rândul ei de excese),
Inimă și alte preparate din carne de Dan Coman, regia Radu Afrim, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova (un text debordând de vulnerabilitate tratată cu umor și de durere oblojită cu poezie, jucat excepțional și montat cu ingeniozitatea și plasticitatea specifice lui Radu Afrim) și
Istoria copilăriei de Petro Ionescu, Alexa Băcanu, Alex Moldovan și Ana Cucu-Popescu, regia Delia Gavlițchi, Olivia Grecea, Ana Crăciun-Lambru și Diana Dragoș, coproducție a Teatrului GONG din Sibiu și Mini-REACTOR din Cluj-Napoca (spectacol prezentat în cadrul Festivalului de Teatru Piatra Neamț, o aventură în 4 episoade despre copilărie, provocările sale și relațiile copiilor cu adulții de care depind și cu perspectiva adulților care vor deveni; ipostaze ale copilăriei în perioade istorice diferite și plonjarea în acel miez al copilăriei care se păstrează indiferent de epocă; un spectacol despre copilărie pentru copii și adulți deopotrivă, sensibil, ingenios și ofertant din punct de vedere vizual).
Concert preferat:
Dub FX și Mr. Woodnote la FORM Space din Cluj-Napoca, un concert care mi-a reamintit de ce voi rămâne mereu fanul numărul 1 al artiștilor care cântă doar muzica pe care o iubesc și, din acest motiv, îi fac și pe ascultători să o iubească.
Festivaluri faine de muzică la care am participat:
JAZZx Timișoara (Shakti, Bilal și Luiza Zan m-au proiectat în stratosferă, dar toți invitații au fost de nota 10),
o zi la Jazz in the Park (grupul condus de Billy Cobham a fost memorabil) și
o săptămână cât o viață de om la Ozora.
Festivaluri faine de teatru la care am participat:
Trei zile la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț și
o zi la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.
Cea mai marcantă și inspiratoare (așa se zice în română?) experiență:
l-am cunoscut pe Deepak Chopra la un workshop susținut lângă Zürich. Atelierul propriu-zis și scurta interacțiune cu Chopra, la finalul evenimentului, mi-au recalibrat circuitele creierului și m-au revitalizat în felul în care doar întâlnirile esențiale o pot face.
Cea mai inedită experiență:
proiecția din cadrul TIFF a lungmetrajului Tigru (scenariul și regia Andrei Tănase), apoi cea de la Târgu Mureș (unde s-a filmat în cea mai mare parte), producție în care am făcut figurație.
Cea mai importantă realizare artistică:
publicarea volumului de poezie scurtmetraje (Editura Charmides) în condițiile grafice dorite și lansarea din cadrul Festivalului FORMA 3, inițiat de 3G Hub, la care au participat Al. Cistelecan și Dan Coman, alături de Valentin Covaciu în calitate de moderator. Momentul în care am ținut pentru prima oară în mâini și am răsfoit cartea e aproape la fel de greu de descris în cuvinte ca acela în care am văzut-o pentru prima oară pe un raft (la Cărturești Timișoara) și am semnat apoi exemplarele aflate pe stoc. M-aș bucura ca persoanele care au cumpărat acele exemplare să fi simțit măcar parțial emoția pe care am încorporat-o în pagină atunci când am transmis o dedicație fără să știu cine și când o va primi.
A doua cea mai importantă realizare artistică:
finalizarea celui de-al doilea volum de poezie, karma sutra. Sunt încântat de el, dar veți citi despre publicarea acestuia, cel mai probabil, în retrospectiva din 2026.
Alte momente care m-au emoționat:
invitația de a participa la podcastul Poetic Podcast, moderat de Gabriela Feceoru și inițiat de Asociația 7Arte, și
realizarea videopoemului Underground Love bazat pe poemul cu același titlu semnat de mine, realizat de Republic Production Studio în cadrul proiectului Poeme în mișcare.
Cea mai importantă lecție învățată:
nu există altceva în afară de momentul Acum, iar acest moment e inimitabil, irecuperabil și inestimabil.
Cea mai dureroasă lecție învățată:
precedenta, cu precizarea că efemerul e trăsătura definitorie a lumii materiale, așa cum o percepem în mod curent.
Cea mai eliberatoare lecție învățată:
precedenta, cu precizarea că ne oferă motivul intrinsec de a aprecia cu adevărat momentul Acum în raport cu sensul său infailibil.
De îmbunătățit:
disciplina, încrederea în sine, încrederea în ceea ce e dincolo de sine (a se interpreta în cel mai mistic fel), dizolvarea definitivă și voluptuoasă a tiparelor de gândire defecte, abandonarea celor inutile, atașarea celor benefice, îndrăzneala (un fel de curaj combinat cu tupeu minus nesimțire), abandonarea în general (plonjarea în situațiile care se sustrag posibilității de-a le controla obsesiv) și multe altele, dar să le iau pe rând și cu blândețe, că sunt fragile ca un transplant.
Realizări involuntare:
am devenit din ce în ce mai atașat de regnul animal (dar și de cel vegetal) și am început automat să consum tot mai puțină carne (și ceva mai multe legume și fructe). Prin urmare, am devenit semi-vegetarian sau pseudo-carnivor (prefer prima variantă).
Cel mai mare regret:
am multe, dar mărunte, și poate că e cea mai bună variantă.
Cea mai mare dorință pentru 2024:
să devin tot mai mult ceea ce sunt eu cu adevărat în momentele mele de grație (a nu se înțelege atât faptul că vreau să am parte de cât mai multe momente de grație, cât faptul că vreau să am unul singur care să se întindă pe toată durata vieții mele imprevizibile, efemere - după cum am spus mai devreme - și imperfecte, așa cum trebuie să fie orice existență umană perfectă).
P.S.: Mai am, totuși, o dorință pentru anul ăsta:
să învăț să convertesc resentimentul în recunoștință, lipsa în abundență, mânia în mândrie. Să privesc pe cât posibil înainte și, atunci când privesc în urmă, să o fac zâmbind.
Cred că e suficient.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici și în februarie, și în martie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)