Autobiografie neactualizată

când am început să scriu acest text, am constatat că tastatura laptopului refuza să scrie altă majusculă decât N... N, de la "nu", "no", "nein", "niet"... așadar, nolens, volens, am fost nevoit să-mi încep toate frazele cu această nesuferită literă mare:
1) Nu sunt milionar, deși m-am străduit din răsputeri să devin;
2) Nu m-am băgat în politică și, din fericire, nici politica nu m-a băgat în seamă pe mine;
3) Nu sunt decât un banal inginer. e drept că, recent, am avansat la rangul suprem de inginer-pensionar;
4) Nici măcar un singur băiat nu am reușit să concep! doctorii mi-au spus că-mi lipsește ceva, un cromozom y... sau x... sau (x+y)²...
5) Nu am bmw și nici lamborghini; am doar o "japoneză" veche de 18 ani, săraca!
6) Nucondo se numește satul în care m-am retras, în pustietate, de la o vreme;
7), 8), 9) și 10) Nu, No, Nein și Niet!

ajuns în acest punct delicat, am realizat că bilanțul meu este prea "pe minus"...
prea negativist...
prea pesimist.

e momentul să vă spun că nevastă-mea frecventează un curs de mindfulness. mi-a lipit pe perete un afiș pe care scrie "gândește pozitiv!". tot ea mă sfătuiește să nu-mi încep niciodată frazele cu "nu" sau "deci".

e clar că dacă ar fi citit cele de mai sus, ar fi strâmbat din nas. așa că, am curățat cu râvnă și cu alcool sanitar tastatura, convingând-o să scrie și alte majuscule. De pildă, A... A de la "a avea", "a ajunge", "a avansa"...

M-am aranjat! de data asta, cred că voi fi mai pozitiv!
Mai optimist...
Mai tonic.

Deci:
1) Am chelie; unii spun că ar fi un fel de frunte mai înaltă, dar eu cred că se înșală;
2) Am colesterolul foarte mare; atât de mare, încât dacă s-ar organiza un campionat balcanic de colesterol, l-aș câștiga, cu siguranță;
3) Am trecut brusc de la faza de "tânără speranță" la cea de "bătrân depășit". Acum câțiva ani se spunea despre mine: "e bun, dom'le, da'-i cam crud, să-l lăsăm să mai crească!". Mai încoace, îmi purtau toți de grijă: "când iese moșneagul ăsta la pensie? Ne-am săturat de ifosele lui!"
4) Am devenit un excelent sfătuitor: colegii, rudele, prietenii, vecinii mă caută să-mi ceară tot felul de sfaturi. De fapt, ei au nevoie de părerile mele ca să știe, cu exactitate, cum NU e bine să procedeze;
5) Am două fiice minunate; știu că nu-i prea frumos, dar nu mă pot abține să mă mândresc cu ele și cu realizările lor;
6) Am, în sfârșit, și doi băieți. Urs este un ciobănesc carpatin uriaș și Tedi e un maidanez nucondian simpatic și afectuos;
7) Am plăcerea să vă invit la lectura textelor pe care le scriu pentru această rubrică. Dacă măcar unul dintre ele vă va aduce puțină bucurie, mă declar, de pe-acum, mulțumit.

Urmează o ultimă actualizare a acestei autobiografii.

Când va fi, oare? N-am cum să știu. Doar El știe și o va face la momentul potrivit.
Eu trebuie să o accept. Cu umilință și resemnare. Am încredere în marea Lui bunătate și înțelepciune.
N-am de ales!