2023 - Anul apei. Mi-am lipsit

S-a vorbit mult în jur despre impersonalul s-. În special în legătură cu acest calup 2019-2023, care a fost doar o spiță defectă a calendarului, cu patru ani dizolvați în unul. Am pasat cu toții responsabilitatea și am dat vina pentru toate nereușitele, simplu: pandemia. A fost, în cele din urmă, o pandemie a singurătății. S-a făcut, s-a trăit, s-a simțit, s-a încercat, dar cel mai des nu s-a putut. S-a vorbit mult despre greșeli și au fost comise mai puține decât au fost pomenite. Pentru mine, 2023 a fost doar anul apei. Nu am nicio cicatrice peste care să nu fi trecut urma apei.


2023 a fost anul schimbărilor. Întâi am făcut tranziția de la o casă mare, de unde bătea furioasă și zgomotoasă inima scorojită a Bucureștiului la un atriu mic, luminos și confortabil, care a devenit cu adevărat acasă. Mi s-a demonstrat că poți fi mai puțin singur în intimitatea unui apartament de unde vezi cerul decât ai fost într-o casă care te înghite, plină de musafiri, unde aveai toată ziua picioarele înfipte în pământ. Am descoperit că e mai bine cu capul în nori decât cu picioarele în iarbă.


Din interiorul acestei coji colorate de nucă am văzut răsărituri pline, cu pescăruși care ciugulesc lumina și care se ceartă de la primele ore în zborul lor circular. M-am transformat în omul dimineții doar ca să pot absorbi nostalgii maritime, asemenea marinarilor. M-am simțit zilnic ca în verile petrecute în Vama Veche și poate așa mi-am reparat treptat fiecare rană. Am simțit că mă pot trezi în mijlocul Bucureștiului la fel cum o făceam în cortul care crăpa la 6 dimineața ca să mă trimită în apă pentru tot restul zilei. Am văzut clădirile în depărtare și m-am simțit stăpână peste ele, ca un Dumnezeu mic, dar din ce în ce mai puternic, doar fiindcă am putut învinge furia cu simplitate.


Am încercat să supraviețuiesc vârstei de 33 de ani. Am acceptat cu mai puține resentimente turnee de interviuri care nu s-au finalizat, până la urmă, cu un job. Am renunțat la prieteniile și la colaborările unde singurul numitor comun a fost otrava. Am creat mai puțin, dar am învățat mai mult, găsind noi hobbyuri, printre care învățarea limbii arabe și rusă. Olăritul. Iar între toate astea, dormitul. Îndrăgostitul.


Tocmai apa, așa cum a făcut în fiecare an, când eram trei luni pe an Omul Plajei, m-a salvat de la înec. Întâi cu o Veneție verde și însorită, care a clocotit ca un unic depozitar al lumii dinăuntru. Apoi, cu senzația că sunt o insulă, o insulă sigură și singură care crește împrejurul meu. Am plutit și am fost ca Iona, cu capul în mâini în mijlocul mării.


Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici și în martie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)