Ce mi-a plăcut în Israel / Palestina: am reușit să îmi iau, de la un palestinian, un șal roz de cașmir, cu fir auriu. Le-am spus celor din grup că eu am luat unul cu 13 euro din Maroc (fusesem acolo cu luceafărul) și atunci palestianul nu a avut încotro și ne-a dat tuturor șaluri cu acest preț. Mai era pe acolo un palestinian care tot "striga" după mine "frumoaso" doar că să mă convingă să cumpăr niște mărgele.... Doar că nu m-a convins să scot vreun ban. Deși majoritatea palestinienilor au față de killer, totuși au fost și unii care, fascinați de mine, îmi zâmbeau și îmi transmiteau o vibrație pozitivă dat fiind că ei se aflau în energie masculină armonioasă: recepționerul, Ahmed de la magazin, tipul de la magazinul de unde luam apă, un chelner. Cel de la magazinul de apă a fost chiar amuzant cum încerca el, în mod indirect, să mă complimenteze: "Fetele românce sunt frumoase. Dar și băieții sunt." Pronunța destul de neclar cuvântul "girls" așa că i-am zis: "Say women." G, un roman din grupul nostru, de profesie vatman dar inginer ca formare, din cauză că se afla în energie masculină dizarmonioasă, încerca să ne "cucerească" pe mine și pe M., două femei, denigrându-și fosta iubită. Foarte neplăcut când cineva, bărbat sau femeie, face asta. Căci nu își dă seama că de fapt se ponegrește pe sine. Nu poți să te albești pe tine când îi înnegrești pe alții ci doar poți eventual să te înnegrești și tu. Iar apoi, la doar câteva luni distanță... în Israel și Palestina: război.
Un episod major, care mi-a schimbat destul de mult perspectiva asupra vieții a fost acela când, preț de ceva minute (nu știu câte și nici nu am căutat să aflu), am fost inconștientă. Voiam să plec acasă căci nu mă simțeam bine. Eram cu un picior în aer ca să cobor a doua treaptă, ultima de altfel. Dintr-o dată, din totală tăcere, m-am trezit într-un mare zgomot și într-o foarte mare agitație. Erau acolo prezente și două doamne medic. Fiind duminică, se aflau acolo în timpul lor liber. Am deschis ochii și am simțit frig. Amica mea, I., căreia eu îi zic îngerița mea, mi-a zis prenumele și vârsta către doamna medic care vorbea cu cei de la Salvare. Am corectat-o căci mă dăduse cu un an mai mare. I-am zis că îmi pot spune numele, căci mi-am dat seama că doamna respectivă verifica dacă pot să comunic, dacă sunt conștientă. M-a strigat pe nume și M., către care am ridicat mâna drept semnal că am conștientizat că e acolo. I., amica cea îngeriță, m-a ținut de mână imediat ce mi-am revenit din inconștiență și până ce a venit personalul de la salvare. Avea mâna roșie de la sângele pierdut de mine, căci mă lovisem destul de rău la cap.
Una din doamnele medic a spus la salvare că am un puls foarte mic, iar alta mă tot înghiontea pe la spate. Am zis să înceteze, dar I. mi-a zis că doamna mă verifică cu un stetoscop. A venit ulterior salvarea și m-au cules de pe jos, iar după câteva ore bune de stat prin spital, mi-au dat drumul acasă. Mi-am înfășurat capul într-o eșarfă și am pornit spre casă, măcar să pot și eu mânca și bea niște apă. Dacă în 2021 mă întrebam cum ar fi când cineva are cancer - nu ar fi bine căci am aflat că durerile sunt excesiv de mari; dacă în 2022 mă întrebam cum ar fi când cineva s-ar odihni printr-o comă - să-i păcălească pe cei din lumea asta că este încă aici dar de fapt să nu își mai dorească să revină ci eventual să își revadă sufletul pereche plecat mult prea devreme și care probabil o așteaptă pe lumea cealaltă; în 2023, după episodul în cauză, când creierul meu a decis că e momentul să își ia o pauză forțată, am fost puțin dezamăgită că totuși m-am întors și că creierul și-a zis că încă nu e momentul de a o rupe cu lumea asta și am fost dezamăgită că nu am văzut nimic din lumea de dincolo.
Pe vară am fost în Cipru, în Larnaca. Am făcut poze frumoase, m-am plimbat pe nisipul fin, chiar și acolo unde marea avea o porțiune ca la mal, chiar în interiorul apei. Dar m-am simțit oarecum dezamăgită de acest sejur. Ciprioții nu sunt la fel de ospitalieri ca grecii. Iar cu toate aceste călătorii, precum și cu cele interne, am reușit ca în perioada 2020-2023 să fac echivalentul ocolului lumii în kilometri.
La nivel personal, m-au impresionat două perechi de ochi verzi. Unul m-a ajutat cu chestiuni concrete, materiale, altul cu chestiuni de suflet și de sănătate. Blondul cu ochii verzi, cunoscut la locul lui de muncă, m-a sunat în mod neașteptat și mi-a propus niște chestiuni avantajoase și l-am apreciat pentru asta. Nu mai aveam interese personale la adresa lui căci aflasem deja de la cineva din sistem că are de trei ani aceeași iubită. Dar înainte să mă sune și eu să întreb despre el, chiar mă gândeam la el ca la o amintire a anului trecut, întrebandu-mă câți ani are și de o fi sau nu singur. Oricum energia lui masculină de anul trecut mi-a plăcut mai mult decât cea ulterioară. A mai fost apelul lui de anul acesta (2023) unde a fost iar din partea lui o vibrație masculină plăcută, dar când l-am sunat eu, vibrația lui masculină s-a stins. I-am mai cerut ulterior sfatul și, din amabilitate, mi l-a oferit.
Iar brunetului creț cu ochii verzi i-aș fi spus așa: "Mi-aș fi dorit ca tu să fii locul meu luminos. Te-aș fi iubit... infinit... în infinite feluri... Dar trebuie doi pentru un androgin.... Așa de mult mi-aș fi dorit să fi fost ceva reciproc... aș fi fost îndrăgostită de tine nebunește... Am simțit cât de îndrăgostită aș fi devenit chiar din prima secundă în care te-am zărit. Cât despre mine... Eu pot fi îndrăgostită chiar și de la distanță... Chiar și fără reciprocitate... Însă nici gând să confund îndrăgostirea cu iubirea. A fi îndrăgostită e una, dar a iubi este cu totul altceva. A iubi înseamnă a fi amândoi prezenți în iubire.
Eu sunt un loc luminos cu infinite posibilități. Iar faptul că tu nu ți-ai dorit niciodată să mă cucerești... Că nu ți-ai dorit niciodată să mă inviți la o întâlnire... Că nu ai înțeles că nu e suficient să privești și să placi o femeie doar pentru corpul ei fizic.... Ci ar fi cazul să o inviți la întâlnire ca să îi descoperi principiile și valorile... Doar ca să alegi să o placi cu totul, inclusiv pentru ele...
Mi-aș fi dorit să simți și tu pentru mine ceea ce simt eu pentru tine. Că tu îmi erai mie atât de drag... Nici nu cred că poți să îți închipui cât. Și chiar mă doare că nu simți la fel... Dar chiar și așa... A simți este atât de frumos.... Și tu ești un frumos.
Ești un frumos pe care l-am plăcut din prima secundă în care l-am văzut și sunt fericită că din septembrie și până acum tu mi-ai fost terapie. Te asigur că mă voi gândi din când în când la tine ca fiind pentru mine locul meu luminos cu infinite posibilități. Chiar dacă unul existent doar in imaginația mea. Frumosule cu părul creț și negru și cu ochii verzi din care mi-aș fi dorit să îmi iau oxigenul...
Te-am considerat oxigen când de fapt tu nu ai fost decât... puțină otravă."
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici și în martie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)