Aveam papion și etalam zâmbet mișcându-mi pătrățelele în fața turmei agitate. Luceam alături de colegi, expunându-ne în poziții erotice femeilor care țipau frenetic. Una s-a aruncat pe scenă și mi-a vârât în centură o bancnotă. Până să-i mulțumesc, mi-a strâns fesele în palme, m-a dezmierdat pe pulpe și mi-a smuls din capse pantalonii. I-a fluturat ca pe-un steag în urletele celorlalte care strigau duck, duck. Poate-ar fi fost altă vocală dacă nu purtam slipul norocos croșetat de mama, cu rățuște pe față și pe dos.
Carmen Tot
Cât de departe sunt de viața aceea în care mă rostogoleam pe deal, cu râsul pe urme? Sau aceea în care el mă ducea în cârcă, agățată ca o maimuță lungă de gâtul său, acaparatoare, sărutându-i ceafa? Cât naiba să fi trecut de atunci, era în altă lume? Îmi deschei paltonul gri și respir frigul lumii. Sunt robot, îmi spun, cunosc noțiunea de frig, dar nu îl pot simți. Apoi plâng, prăbușită într-un fost parc, cu spatele sprijinit de ușa mașinii cu motorul pornit. Ecranul telefonului scuipă sunetul unei noi notificări.
Ionuț Morariu
Întreabă orice nasture și-ți va spune același lucru. Mișcările bruște sunt cele mai periculoase. De la a fi descheiat și până la a fi descusut pe vecie nu-i decât un pas. Adevăr îți spun. O mișcare bruscă te scoate definitiv din butonieră. Spui că n-am a mă teme, că-n lada de gunoi a amintirii sfârșesc bumbi, nasturi, sfârcuri, năsturei și toate câte-s cusute cu ață albă în urzeala lumii? Se prea poate. Dar te implor, iubito, nu spune nimănui că ne-am visat trei nopți fermoar de carne dublu detașabil.
