Marius Bodochi, actor de teatru și film (n. 06.09.1959, Cluj). A absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș (1982), clasa profesor Constantin Codrescu. Debutează pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca (1982), joacă la Teatrul Național I.L. Caragiale din București (din 2004). A făcut creații memorabile în roluri ale unor spectacole de Mihai Măniuțiu, Victor Ioan Frunză, Marcel Top. Lector universitar la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj (1991 - 2000); director al Teatrului Dramaturgilor Români, București (din 2019). Premiul Galei Tânărului Actor, Costinești (1985 și 1986), Premiul pentru cel mai bun actor, Fundația Silvia Popovici (1998), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Dramaturgiei Românești, Timișoara (2000), nominalizare UNITER, secțiunea Cel mai bun actor (2003). Medalia Meritul Cultural clasa I, Categoria D - "Arta Spectacolului" (7 februarie 2004). Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (2008).
Liviu Malița: Dramaturgia românească din perioada comunistă este, după 1989, puțin prezentă în repertoriile teatrelor. Care credeți că sunt explicațiile? Marius Bodochi: După 1990, a fost o dorință firească de a ne rupe de trecut. Textele interzise până la acel moment au captat atenția regizorilor, actorilor, directorilor de teatre, iar piesele scrise de dramaturgi străini au avut un loc important în repertoriile teatrelor. Spre sfârșitul anilor '90, dramaturgia românească a reînceput să fie pregnantă. Eu, spre exemplu, am jucat texte de Vlad Zografi, Eugen Șerbănescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, iar după 2000, Eugen Ionesco. Ulterior, lucrurile s-au reglat, iar piesele autorilor români au revenit în atenția teatrelor. Eu cred că putem explica prezența limitată a dramaturgiei românești, în primii ani după 1989, printr-un fel de răzvrătire, printr-un dor de dramaturgia străină, dor de Shakespeare, de Molière, de teatrul francez și englez contemporan. Lucrurile s-au reglat, iar Teodor Mazilu, Marin Sorescu și mulți alți dramaturgi jucați în perioada comunistă au început să se joace în multe teatre din România.
L.M.:Ca manager de teatru, ați fi interesat de un proiect de promovare a acestei dramaturgii? De ce? M.B.: În perioada comunistă s-au scris și texte foarte bune. Am fost și sunt interesat de dramaturgia din acea perioadă. În proiectul meu de management se regăsește Trilogia Setea muntelui de sare a lui Marin Sorescu - Paracliserul, Matca și Iona. De asemenea, Teatrul Dramaturgilor Români[1] are în repertoriul său: Există nervi, Iona de Marin Sorescu; Autorul e în sală de Ion Băieșu; Mobilă și durere de Teodor Mazilu; Ambasada iubirii de Iosif Naghiu; Fata morgana de Dumitru Solomon. Sunt interesat de textele care mă mișcă, care îmi spun ceva. Am o mare dorință de a monta dramaturgia lui D.R. Popescu - sunt câteva texte foarte bune; Horia Lovinescu, de asemenea. Există dramaturgie foarte bună, așa cum există dramaturgie care nu ne place: din cauza tematicii, a subiectului... N-aș vrea să mai joc un șef de brigadă, așa cum am jucat în piesa Nu ne naștem toți la aceeași vîrstă de Tudor Popescu. Există piese foarte bine scrise de Aurel Baranga, de exemplu Travesti, o piesă cu un subiect actual - lumea teatrului în spatele cortinei, cu probleme administrative cu orgolii artistice, dezamăgiri și împliniri.
L.M.:Ați fi interesat să montați o piesă aparținând acestei dramaturgii? Care ar fi aceea? De ce? M.B.: Da, există. În cadrul unei discuții amicale cu Horațiu Mălăele, am primit propunerea să interpretez rolul Tatăl din piesa Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă de Horia Lovinescu. Îmi place acest personaj... biblic, aș zice. Sub tragismul aparent, există foarte mult umor, moartea este privită cu umor - așa cum știe poporul român să privească trecerea pe lumea cealaltă: cu veselie. De asemenea, îmi place Marin Sorescu și mi-aș dori să joc Paracliserul - nu e un subiect legat de o perioadă, de un timp, poate fi oricând și oriunde, e atemporal.
*
Acest text face parte din volumul Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, apărut în anul 2022 la Editura Presa Universitară Clujeană, volum care poate fi achiziționat de la libraria.ubbcluj.ro/produs/sa-nu-privesti-inapoi/.
Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate (volum coordonat de Liviu Malița)
[1] Înființat în 2017, în București, Teatrul Dramaturgilor Români promovează dramaturgia originală, clasică și contemporană. Prin programele și proiectele sale, TDR își propune să fie un spațiu de întâlnire între textul românesc și public, un loc de afirmare a tinerilor creatori: realizează producții teatrale și evenimente culturale, organizează concursuri de dramaturgie (Concursul de creație teatrală și literară; Un dramaturg azi), un Laborator de creație teatrală (destinat debutanților) și editează revista Drama, inițiată, în 2001, de către Mircea Ghițulescu, sub egida Uniunii Scriitorilor din România. [nota edit.]
