Au fost o sărbătoare a minții întâlnirile săptămânale cu un domn Andrei Pleșu cu aproape cincisprezece ani mai tânăr decât sunt însumi, acum, de pildă. Hâtru și înțelept, hermeneut doct, dar și pregătit să dea replici spontane, uneori ironice, tinerilor care eram atunci, săptămână de săptămână am fost luminați de prezența vie și jucăușă, dar, în același timp, copleșitoare a profesorului Andrei Pleșu; precum și a multor oaspeți minunați, precum Părintele Andrei Scrima sau profesorul Papahagi Sr., sau Victor Ieronim Stoichiță, sau Virgil Nemoianu și câți alții!
Aici, la NEC, am asistat la conferințe ale unor nume excepționale, precum Jacques Derrida (căruia am apucat să îi pun și două întrebări, la finalul conferinței, despre relația dintre deconstrucție și deconstructivismul arhitectural) sau Thomas Sebeok (de la care am aflat despre comunicare și semioză la... bacterii și viruși). În fine, au fost zeci și zeci. După fiecare conferință, eram invitați să mâncăm covrigi calzi (doamna Hasnaș, foarte afectuoasa noastră gazdă știa de unde) și să bem câte un pahar de vin alb; or, după o conferința cam plicticoasă, cam prea corectă politic, despre raportul centru-periferie, domnul Andrei Pleșu ne-a invitat să mâncăm niște... periferii fără centru.
Apoi, am cunoscut în seria mea: pe Teodor Baconschi, cu care plănuiam cărți la Anastasia (una s-a și înfăptuit) pe balcon în primul sediu, apartamentul din Amzei, unde se ieșea la fumat pipă; de el am rămas cel mai legat, deși nu ne vedem pe cât de des mi-aș dori; pe MRU, pe Vlad Alexandrescu (pe care îl știam de la olimpiadele de limba română), pe Caius Dobrescu (din taberele de Tinere Condeie), pe Mariana Neț și pe Carmen Strungariu și pe mulți alții; ca să nu mai vorbesc de toți ceilalți, din promoțiile dinainte (H-R.Patapievici, regretatul profesor Tanașoca) și de după... Mulți au făcut pasul în diplomație și guvernare, chiar, în mandatul de ministru de externe al dlui Pleșu, excepțional, dar nemeritat de scurt.
Apoi lunile petrecute peste hotare, la Cambridge / The Martin Centre for Architectural Research, unde a venit, la o conferință a mea, însuși regretatul Șerban Cantacuzino. În fine, mesele de prânz de după seminarii, regretatul Dudu Suter care ne gătea tot feluri de rafinamente și cafele de origine, cățelul NEC, de pază din al doilea sediu, cel din Matei Voievod, toată lumea de acolo. Știu că dl profesor Preda ne ceruse, la un moment dat, texte pentru o carte aniversară, care nu s-a mai făcut, iar textele s-au risipit... Merita să fi apărut atunci, probabil pentru 20 de ani. După cum asociația alumnilor, ticluită și ea mai demult, ar merita să fie vie și să asiste colegiul, inclusiv financiar.
La Operă, pe 16 aprilie 2024, a fost o sărbătoare a generozității dumneavoastră și a bucuriei noastre, cei care i-am fost destinatari, domnule Profesor Andrei Pleșu. Mulțumim pentru tot!
Mulțumiri i se cuvin și doamnei rector Valentina Sandu Dediu, cea care a preluat ștafeta de la fondator și continuă proiectul NEC, împreună cu o echipă înnoită!
Vivat, crescat, floreat!