Criticul e un Socrate: nu lasă în pace, creează "false" probleme. Este o umbră: însoțește de la distanță, proxim distant, dublează în "negativ". Nu scapi de el.
Îmi place să citesc critică: așa am crescut.
Nu, nu "literatură despre literatură": critică.
Nu, nu voi ceda să scriu proză, "roman", doar ca să fiu tradus și poftit. Sau poate că ar trebui. Poate că este obligatoriu. Poate că abia asta, așa, să treci măcar prin/la proză, înseamnă să fii scriitor, să faci literatură. Restul, amatorat? Dar poate că de fapt ar trebui să faci "proză", să scrii "roman" nu propriu-zis, în genul eponim, ci în celelalte, în altele. Poate că abia "proza", și poate mai degrabă "transpusă" ("tradusă", împinsă în deveniri, în alterări) decît "propriu-zisă", dă greutate. (Să) mă mai gîndesc.
Nu-mi place să povestesc, îmi place să numesc.
Cum să faci idei din cuvinte.
Ideile vin scriind și vorbind împreună (adică tot scriind).
Totul, absolut totul (îmi) poate deveni suportabil, tolerabil, consumabil și, mai ales, onorabil nu amplificînd, ci diminuînd, nu ridicînd, ci coborînd: gîndind în termeni de piață, "americani": literatura ca entertainment. Misiunea ei: a fi consumată. Literatura e nu atît "de consum", cît pentru a fi consumată, resorbită, făcută pentru a dispărea, sortită "dispariției" în (ca) consumator.
Da, abia așa, prin această minoră "revoluție" a privirii, aș putea citi orice. Abia așa. Dar e drept? E adevărat? Nu contează, este un truc. Pragmatic (și pragmatist), este mai bine așa: doar coborîndu-le poți salva lucrurile, și pe tine prin ele, cu ajutorul lor. Abia "coborîndu-le", "scăzîndu-le", "diminuîndu-le" devin ele grave - și de folos. (Grave, nu grele. Gravitate, nu greutate.)
Abia ca divertisment devine importantă și gravă literatura.
Cu atît mai mare responsabilitatea cu cît (aparent) mai ușor, mai neimportant, mai consumabil produsul. Cu cît ceva poate fi înghițit mai ușor este nu doar mai greu, ci mai serios, mai grav de făcut. Ușor merge în tandem nu cu greu, ci cu grav. Asta înseamnă cultură.
Ca și în cazul rock and roll-ului: cum bine spun Rolling Stones, e "doar" rock and roll, "dar îmi place": doar - îmi place.
E doar literatură, ca să îmi placă.
Îmi place să citesc critică: așa am crescut.
Nu, nu "literatură despre literatură": critică.
Nu, nu voi ceda să scriu proză, "roman", doar ca să fiu tradus și poftit. Sau poate că ar trebui. Poate că este obligatoriu. Poate că abia asta, așa, să treci măcar prin/la proză, înseamnă să fii scriitor, să faci literatură. Restul, amatorat? Dar poate că de fapt ar trebui să faci "proză", să scrii "roman" nu propriu-zis, în genul eponim, ci în celelalte, în altele. Poate că abia "proza", și poate mai degrabă "transpusă" ("tradusă", împinsă în deveniri, în alterări) decît "propriu-zisă", dă greutate. (Să) mă mai gîndesc.
Nu-mi place să povestesc, îmi place să numesc.
Cum să faci idei din cuvinte.
Ideile vin scriind și vorbind împreună (adică tot scriind).
Totul, absolut totul (îmi) poate deveni suportabil, tolerabil, consumabil și, mai ales, onorabil nu amplificînd, ci diminuînd, nu ridicînd, ci coborînd: gîndind în termeni de piață, "americani": literatura ca entertainment. Misiunea ei: a fi consumată. Literatura e nu atît "de consum", cît pentru a fi consumată, resorbită, făcută pentru a dispărea, sortită "dispariției" în (ca) consumator.
Da, abia așa, prin această minoră "revoluție" a privirii, aș putea citi orice. Abia așa. Dar e drept? E adevărat? Nu contează, este un truc. Pragmatic (și pragmatist), este mai bine așa: doar coborîndu-le poți salva lucrurile, și pe tine prin ele, cu ajutorul lor. Abia "coborîndu-le", "scăzîndu-le", "diminuîndu-le" devin ele grave - și de folos. (Grave, nu grele. Gravitate, nu greutate.)
Abia ca divertisment devine importantă și gravă literatura.
Cu atît mai mare responsabilitatea cu cît (aparent) mai ușor, mai neimportant, mai consumabil produsul. Cu cît ceva poate fi înghițit mai ușor este nu doar mai greu, ci mai serios, mai grav de făcut. Ușor merge în tandem nu cu greu, ci cu grav. Asta înseamnă cultură.
Ca și în cazul rock and roll-ului: cum bine spun Rolling Stones, e "doar" rock and roll, "dar îmi place": doar - îmi place.
E doar literatură, ca să îmi placă.