Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrieți o povestire pe baza textului cu Pichi, descărcat de mine de pe Facebook - autor necunoscut. Textul se poate citi aici."
Frichi-Pichi
Elena Airini
Elena Airini
Ranca-tanca, tanca-ranca, ranca-tanca...
I-auzi ploaia-n jaluzele, cum mai bate câte-un pic pic pic pic...
Pichi, ai auzit mă, de ăla? Mă tot întreba nevastă-mea. Cică să bem și noi șampanie, ce atâta țuică și vin, să mergem și noi la băi, la masaje, i-am zis să mă lase naibii să îmi văd de necaz, că numai de frichi-pichi ăsta nu ardea cămașa pe mine.
De Pichi nu auzise nimeni până acum vreo trei luni. Cântam de patruzeci de ani pe la nunți, botezuri și chiar la mort mă chema lumea, unde era popa, hop și eu, însă de Pichi sau de cineva care să aibă pe cineva să îi spuie Pichi nu pomenisem. Dacă eu, Soare lăutarul, nu știam de el, apăi nimeni nu avea cum să știe. O cucoană de la noi din sat, madam Petre, făcuse o trăsnaie cu Pichi ăsta.
Prima oară au aflat muierile, că să vezi că madam Petre are un gagic. A dat norocu peste ea că nu o mai lua nimeni la 50 de ani. Că e tinerel, înalt, ochi albaștri, că are mașină scumpă, o plimbă peste tot, o duce la hoteluri scumpe, îi dă să mănânce cu foiță de aur. M-am scărpinat nițel în cap, o știam pe Petruleasa, o femeie bondoacă, cu ochelari fund de sticlă maronie, și vara și iarna tot cu ghetele alea urâte. Când a murit tac-su nici pomană n-a făcut. N-am pupat nici o para chioară, popa a zis că nici contribuția n-a văzut-o de la asta. Cum să aibă asta gagic când ea cumpără pe caiet la alde Ciorăscu, fă? Nevastă-mea tot îi dădea, că nu și nu, asta fusese înainte, acum are bani. A fost la salon la Alexandra și a zis tot. Și-a cumpărat tot tacâmul la salon, a făcut și tratament din ăla scump. A început și epilare definitivă. Ce-i aia, fă? Tu ești femeie cu capul pe umeri, lasă-ți ce ți-a dat Dumnezeu. Alexandra i-a zis nevesti-sii lui Mihalache și așa am aflat și eu. Au făcut masaj în ciocolată. I-am zis muierii că poa' să facă și în poale-n brâu, dacă un parastas ca lumea nu face, tot e degeaba.
Apoi a început să se plimbe pe la drum cu niște țoale roșii. S-a vopsit portocalie în cap, și-a luat pantofi de oraș. Mai-mai să cred și eu că are gagic și o întreține. Dar dacă nu m-a chemat Pichi ăsta să-i cânt la masă, tot nu are ce trebuie. Dacă nu e Soare cu acordeonul, nu are cum să fie treaba treabă. Se ducea ba la coafor, ba la butic, ba la biserică și le împuia capul la toți cu ce bărbat are ea și cum o ține în puf. Dar pe hăndrălău nu-l văzuse nimeni. Cică era fotbalist, mereu cu cantonamentu. Și să fi ținut toate treburile astea vreo trei luni și apoi ia-o pe madamă de unde nu-i. Oamenii ziceau că o fi luat-o Pichi la el la București sau la el în Spania, că ar avea o casă mare acolo, sau au plecat într-o excursie din asta în străinătățuri, exotică zi-i să-i zic.
Și ieri mă întâlnii cu Sică milițianu', ne avem bine, că mereu merg și le cânt la băieți la sindrofii, și ăsta mă oprește să îmi zică de Pichi. Mi se urcă sângele la cap și îi zic să mă lase boalii în pace, că dacă mai aud o dată de Petruleasa și de frichi-pichi mă duc pe pustii.
- Nu, bre, stai să-ți zic. Am predat cazul la ăia de la București.
- Aoleu, zisei, dar ce făcu?
- Păi a intrat pe Sentimente.ro.
- Nu știu eu cu din astea. Sică, taicule.
- E pe internet, bre, este un loc unde cauți partener.
- Aoleu, a dat de-un interlop?
- Mai rău, bre, era o rețea infracțională, căuta femei vulnerabile le oferea bani o scurtă perioadă de timp, apoi urmau să se căsătorească, însă stabileau să își pună de la început toate bunurile la comun și îți dai seama că începeau cu bunurile femeilor.
- Și ce-a făcut tuta, mă, a pus casa pe numele ăstora?
- Da, niște șmecherași, operau din Italia. I-au dat poze cu Piqué, că e fotbalist, dar caută și el o fată liniștită, din Oltenia, să se așeze la casa lui. Că nu a mers cu Shakira, și apoi și-a dat seama că nici tinerelele nu-i plac. Că el vrea o femeie liniștită. Avem conversațiile, tot.
- Păi și acum unde o să stea cucoana, mă?
- Naiba știe, cică ar avea o mătușă la Caracal. Să vadă dacă mai poate recupera bunurile, nu se știe nimic acuma.
Și m-am dus apoi că aveam un botez la niște căldărari de acilea.
I-auzi ploaia-n jaluzele cum mai bate, pic pic pic! Și cu Pichi de te-ncurci, iar rămâi fără nimic.