Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrieți o povestire pe baza textului cu Pichi, descărcat de mine de pe Facebook - autor necunoscut. Textul se poate citi aici."
Safari night
Florin Oniga
Florin Oniga
În mijlocul patului dublu, înconjurată de lenjeria șifonată, femeia își îndoaie un genunchi, încalță ciorapul fin ținut în pumni, îndreaptă gamba în timp ce pielea piciorului, pe măsură ce materialul se rulează înspre pulpă, îi capătă nuanța.
Bărbatul e în picioare, la marginea patului și a apucat să-și tragă doar cămașa pe el. Pare grăbit. Se oprește din închiderea butonilor, mîinile îi rămîn în aer. Se simte stîrnit iar, femeia îl fixează, îi zîmbește și își trece limba peste buze. El lasă mîinile în jos și nu mai apucă să-și ducă la capăt intenția de a-și butona telefoanele și trimite mesajul că va întîrzia.
După ce se ridică în capul oaselor, se întinde după unul din aparate, îl pornește, le pornește și pe celelalte două, așteaptă conexiunea și apelează.
- Salutare, moșnege Michi, te rog să-i spui domnului comandant că îmi cer scuze, dar n-am putut ajunge la doișpe, cum am vorbit și nici nu v-am putut anunța. Da, băi, o să explic eu, vin acum. Da, sînt bine. Ei, nu, nu despre asta-i vorba, nu te fută grija, o să vă spun eu; vin, vin, acuș. Douăj' de minute, juma' de oră, maximum. Pa, pa.
- Hai, pleci deja? Nici n-am vorbit de vacanță măcar. Dacă vrei, mă uit eu, fac rezervările, gen și-ți spun după.
Simte mîna ei pe spate, îl mîngîie cu unghiile.
- Nu mai pot sta, trebuia să fiu la sediu de-o oră, fierbe domnul comandant, cred. Te sun eu cînd să ne vedem iar. Măi, am niște zile foarte aglomerate în față, se zvonește de bine, așa să fie, mi-a zis că e timpul să ies în față, că eu am toate școlile făcute la timpul lor, Doamne-ajută - zice în timp ce se îmbracă cu mișcări repezi. Cravată, batistă la buzunar, o înfoaie în fața oglinzii. Alege tu tot de alea de cinci stele, ca ultima dată, dar vezi că sînt și cu mai mult de cinci, ia să cauți. Cum am vorbit, cu piscine, cu croazieră, cu de toate, nu mă uit la bani.
- Ce drăgălaș ești tu, Pichi. Și un soț minunat, iubitule, păcat că nu al meu.
Bărbatul se ridică, scoate sticla din frapieră și umple cupele peste ce e deja în ele. Ciocnesc și el dă pe gît lichidul galben-pal cu bule.
- Parcă nu-mi mai place asta, cum îi zice? Se uită la eticheta oliv și refuză să mai pronunțe numele șampaniei. O mie op' sute a fost, da' aduc altceva și mai de soi data viitoare. Am fugit.
Se aplecă peste pat și o sărută cu o clipă mai mult decît și-a propus și pe moment îi trece prin minte să mai rămînă, ce naiba. Se ridică brusc, se privește iar în oglindă, vede în fundal reflexia femeii a cărei față e luminată de ecranul telefonului,...mă duc la masaj, mai aude, îi trimite o bezea și iese grăbit.
Bărbatul ia ascensorul și coboară în parcarea subterană a blocului, unde se îndreaptă spre o limuzină neagră, cu geamuri întunecate, care iese în evidență. Își scoate unul din telefoane din servieta de umăr, deschide mesageria, atinge numele celei de care tocmai se despărțise și tastează:
3 minute de la despartire e o vesnicie
imi lipsesti
Urcă în mașină pe ușa din spate și i se adresează celui de la volan:
- Dormi, Dorulețe? La sediu!
- Trăiți, domnu' Pichi, la sediu zburăm.
Limuzina rulează greoi prin trafic. Tolănit pe banchetă, își studiază manichiura lăcuită, apoi își reia telefonul în primire, vede iar cerculețele roșii ale mesajelor și corespondenței nepreluate, deschide din nou mesageria, atinge iar numele celei de care se despărțiseși îi citește răspunsul risipit în bulele pe care le alungă cu degetul mare înspre partea de sus a ecranului:
si tu
gasit pe 5 star cu piscina
trei hotele langa plaja
mai caut
te primesc cu sampanie la unu din ele
au meniu de fite e si pe vegis
cu croaziera intre insule
au si first clas
safari night iubi
Caută în Conversații, se oprește la Mami, tastează:
am fost iar in sedinta
n am putut raspunde daca ai sunat
intru iar intr o sedinta cu domnul comandant
iei tu pe copii
cum am vorbit
sau trimite bona
te rog
ne vedem diseara
Limuzina trece de poarta masivă de fier forjat care rulează la apropierea ei și deschide accesul în curtea imensă pavată cu criblură fină. Ia din servietă un alt telefon, caută numărul la Favorite și apelează:
- Eu sînt în față, intru.
Urcă vioi treptele de granit ale clădirii vechi, în stil neo-românesc, de o frumusețe impunătoare, caldă. Portarul îi deschide ușa din lemn masiv a clădirii, îl salută cu un zîmbet și o aplecare din trunchi, bărbatul îi răspunde cu un zîmbet și cu o ușoară înclinare a capului. Se lasă cuprins de interiorul cu coloane de marmură, pardoseli de mozaic care lucesc și trepte de granit în culori calde, asortate. Pe pereți stau cîteva lucrări de artă românească interbelică, e liniște și se simte bine. Inspiră adînc, e între ai lui, e în familie, ei sînt cei mai puternici. Își aranjează, din reflex, batista de la pieptul sacoului, nodul de la cravată, se uită spre pantofii cu șireturi, lustruiți, și urcă fluierînd în surdină scările spre primul etaj.
- Sărut mîna, doamna Petre, am reușit să ajung, ce mai faceți; pot să intru, da? zice, odată în antecameră și, în timp ce se apropie de biroul masiv al secretarei, scoate din buzunarul de la piept două bomboane învelite în staniol, pe care i le așază în față.
- Vai, domnu' Pichi, sînteți mereu atît de galant, vă mulțumesc mult, fac bine, vă doresc și dumneavoastră la fel - o clipă, spune doamna, în timp ce ridică receptorul de pe un aparat lat, cu multe butoane, în care șoptește tainic: A sosit domnul vice, apoi ridică din nou privirea spre el: Poftiți înăuntru, domnul comandant vă așteaptă.
E noapte cînd bărbatul iese din clădirea monumentală și se îndreptă spre aceeași mașină care îl adusese, deschide aceeași ușă și i se adresează aceluiași șofer:
- De unde am plecat, Doruleț, și mă aștepți.
- Trăiți, decolăm.
Își scoate telefonul cel mai la îndemînă, scrie un mesaj scurt, apoi de pe altul sună la cea de care se despărțise la prînz.
- Reconfigurarea traseului, așteaptă-mă...
În fața ușii scoate o cheie magnetică din buzunar și deschide. Femeia e în hol, ieșită să-l întîmpine. Sînii plini îi ies pe jumătate de sub halatul îmbrăcat neglijent. Se agață vesel de gîtul lui în timp ce dă să-i sărute lobul urechii.
Bărbatul o îndepărtează ușor cu dosul palmei.
- Va trebui să dispari. O vreme măcar, nu știu... Candidez.