Dorobanțu. Tulcea

Dorobanțu

Trebuie să iau lucrurile mai pe departe. M-am născut într-un sat din județul Tulcea, Dorobanțu, în marginea nordică a podișului Casimcei, chiar unde acesta se întâlnește cu ce a mai rămas din Munții Hercinici, cei mai vechi din Europa.

Părinții mei au fost învățători, tata a fost vreme de cincisprezece ani directorul școlii din Dorobanțu, apoi, după 1975, directorul școlii nr.7 din Tulcea, apoi, până spre pensionare, inspector școlar, după care a mai fost, ani buni, și după pensionare, directorul unui cămin de preșcolari instituționalizați.

Mama mi-a fost învățătoare, lucru deloc ușor în relația noastră: gingașă ca mămică, devenea severă și deloc părtinitoare, ba chiar dimpotrivă, în rolul de tovarășă învățătoare.

Amândoi aveau înclinații artistice, știau să cânte la câte un instrument, tata scria versuri cu rimă și ritm, desena foarte bine și, uneori, picta. Cred că de la el am moștenit ce brumă de talent voi fi având, în ambele aceste domenii, scris și desenat. În orice caz, bunica paternă și ai mei au păstrat multă vreme desene de-ale mele din fragedă pruncie.

Comuna natală ne-a făcut, pe tata și pe mine, cetățeni de onoare, în 2003.

Tulcea

Din 1975, ajunși la Tulcea, ai mei m-au dus la școala de arte de lângă piața nouă, unde făceam ore de desen și pictură cu foarte tânărul, pe atunci, profesor Adrian Pal, căruia îi datorez orientarea către arhitectură. Domnul Adrian Pal mi-a fost profesor la școala de arte din Tulcea în intervalul 1975-1979. De la dânsul am aflat prima dată că umbra roșului e verde și tot ce incumbă teoria culorilor; despre arta modernă și câte altele, care mi-au folosit mai târziu; pentru că, aflați la Chirui-Băi într-o tabără de creație, și desenând eu case pe acolo, cocoțat pe garduri de fânețe, domnul profesor Pal mi-a privit mâzgălelile și a decis, sentențios: - Tu trebuie să te faci arhitect. Și m-am făcut.

Îi mulțumesc, pomenindu-l de fiecare dată când vine vorba despre asta în vreo conversație, căci nici nu știam ce este acela un arhitect... Între timp, am ajuns și profesor și, de asemenea, îmi amintesc de mama, de profesorii mei buni de la Tulcea, în gimnaziu (adică, inclusiv de domnul Pal) de la Spiru Haret și de la arhitectură și încerc - cu recunoștință - să întorc învățătura primită, dăruind-o mai departe, augmentată.

Eram mai degrabă atras de desen și grafică decât de pictură, a fost prima constatare a dânsului. Eram clasa a șaptea, cunoșteam cuvântul arhitectură, dar mai mult - nu. Așa că m-am apucat să studiez pe îndelete ce este profesiunea asta către care mă trimisese profesorul Pal și am conchis că este interesantă. Ar fi trebuit, spunea dânsul, să fac liceul de arhitectură de la București, sau liceul de artă Tonitza. Ai mei au fost net împotrivă, din felurite motive și au decis că, pentru un băiat, liceul real (adică matematică-fizică) Spiru Haret este mai promițător decât liceul de artă - ce o să ieși de acolo, vitrinier? mă întreba tata, mucalit cum era.

Cred că a discutat și cu domnul profesor Pal, întrucât și dânsul a fost de acord că, în condițiile concurenței inumane de la arhitectură, cu două examene eliminatorii de desen și două de arhitectură, soluția este, după ce am pus bazele desenului și după meditații intensive cu domnul arhitect Goran, care era, pe atunci, directorul institutului județean de proiectări, matematica de la Spiru Haret ar fi cea mai bună cale către arhitectură. Nu a fost deloc simplu pentru părinții mei să susțină cei doi ani de meditații, dar au făcut-o fără preget și, cum spune orice copil, sper: le datorez tot ce sunt acum și ceva în plus.

Și a fost, ajutată și de mult noroc, o opțiune reușită pentru liceul Spiru Haret (acum colegiu), pentru că am avut-o profesoară de matematică și dirigintă pe doamna Elisabeta Albotă, căreia nu îi voi fi mulțumit niciodată îndeajuns: după examenele eliminatorii de desen, nu eram în primii 55 ca medie, dar după examenele de geometrie și algebră, am reușit al optulea. Și am plecat în armată, la Râmnicu Vâlcea, împreună cu ceilalți 12 colegi teriști (de la TR, adică armată cu termen redus, doar 9 luni, comparativ cu 18 luni câți făceau ceilalți).

Liceului tulcean și profesorilor săi de pe atunci îi datorez o formație destul de vastă: la română am avut profesori buni: N. Neda, N. Stan, cu care am început colaborarea la revista liceului, Aspirații, și am fost la două olimpiade naționale de limba și literatura română și Gh. Bucur, cel care m-a promovat și ca poet și ca redactor-șef al aceleiași reviste a liceului, cu care țin legătura și în prezent.

Fizică am făcut foarte multă și foarte bună cu cei doi profesori Mititelu: doamna ne antrena pentru o eventuală admitere la politehnică (m-ar fi pândit și pe mine, dacă picam eliminatoriile la arhitectură), iar domnul ne povestea despre fizica atomică și cuantică, dar mai ales despre fractali, miraculos de repede (1989-1992) după ce Mandelbrot își publicase studiile cu setul care îi poartă numele și toată geometria subsecventă.

De unde, cred, gustul meu pentru geometriile non-euclidiene, zise non-standard, despre care le vorbesc și acum studenților mei, care au proiectat folosind spațiile Barbilian, suprafețele Țițeica, fractali și structuri disipative în urbanism, de pildă.

Germana, pe care o vorbeam bine la finele liceului, ba chiar traduceam poezie din germană, am uitat-o. Dar cunoașterea Vedelor indiene, fie și minimală - nu: făceam germană foarte performantă, cu profesorul Enică, a.k.a. Schultz, de la care rupeam și literatură vedică, atâta câtă se putea găsi la vremea aceea, așa încât am putut scrie o teză despre Eminescu și Rig Veda la olimpiada națională de română din clasa a XII-a, la Bistrița, parcă, unde am primit felicitări de la doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga și un premiu al juriului pe care îl conducea (dar nu premiul I, care mi-ar fi oferit acces fără examen la facultatea de litere în acea vară...).

Cam asta au fost gimnaziul și liceul la Tulcea. Am păstrat legătura cu municipiul și el cu mine: în 2022 am primit onorantul titlu de cetățean de onoare al Tulcei, mulțumită ideii avute de doamna Ioana Fruntelată, sprijinită de doamna consilier local Tatiana Haliț și promovată de dl. Ștefan Ilie, primarul municipiului.